sâmbătă, 2 iulie 2011

Cu mine nu se joacă nimeni?

Când Biroul Federaţiei şi-a dat ok-ul pentru un turneu de scrabble jucat în Baia Mare, am fost fericită. Am vrut să fiu, la rândul meu, o gazdă bună, să vă arăt că şi în Maramureş se vorbeşte tot limba română. Din păcate, răspunsul multor jucători este acelaşi: e prea departe. Da, dragii mei colegi, aveţi dreptate. Întotdeauna Baia Mare a fost mai aproape de Eforie, Bucureşti, Olteniţa, Drobeta etc, decât invers. Avantajul nostru, al celor care locuiesc în nord. Aici aş râde, dar n-ar fi tocmai râsul meu. Bun, am spus tot ce aveam pe sufleţel. Fireşte, fiecare dintre voi aveţi motive serioase şi promit să nu mă supăr dacă nu veniţi. Tot gândindu-mă la cum să fac să vă conving să veniţi, am mai pictat ceva, tot în regim de urgenţă. O bisericuţă de lemn veche, frumoasă şi, normal, din zona Maramureşului. No, vedeţi, dară, ce pierdeţi? He he, încerc şi eu, da?
Lansez şi aici invitaţia: 9-10 iulie, turneul de scrabble din Baia Mare, Hotel „Mara” (Bd. Unirii). Confirmare la adresa de e-mail mihaela4u2@yahoo.com sau la tel. 0742-058813.
Vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi.

vineri, 1 iulie 2011

Vă invit, cu drag, la lansare de carte

Dacă sunt fericită că îmi voi vedea cartea tipărită? Sincer? Da sincer-sincer? Nici nu ştiu ce-i de capul meu. Adică nu în sensul că n-ar fi ceva de capul meu – asta o spun alţii -, ci în sensul că-s vai de steaua mea. M-a luat îngerul meu de-o aripă (da, au început să-mi crească şi mie) şi m-a dus pe sus. Mai exact, prin metoda împingerii. Sau a tragerii prin târâre. La metoda împins din spate, n-am arătat prea elegant. I-am spus: „Mai bine aplic metoda mersului pe burtă”. A zis că nu ţine. Că l-am mai fraierit de câteva ori, şi că mă cunoaşte. Prea bine. Am lăsat după el (măcar aşa să fac dovada deşteptăciunii mele, dovedind că ştiu să cedez) şi, musai, da musai-musai, tre’ să veniţi sâmbătă, 9 iulie, 2011, ora 20.00, în holul Hotelului „Mara” din Baia Mare, să vedeţi ce-a ieşit. Dacă nu mă vedeţi din prima (Sunt o persoană care sare în ochi, sau ca sarea în ochi. No, pe-aici pe undeva), nu insistaţi. Înseamnă că mă loveşte aşa, o teamă – în amestec juma’-juma’ cu jena -, încât am să merg la o bere şi vă priveşte ce faceţi cu cartea mea. Mă las pe mâna voastră, fie ce-o fi.


Pentru cei ce n-au mai fost în Baia Mare, am pictat, în regim de urgenţă, o panoramă a Centrului Vechi al oraşului. Poate, măcar aşa, veţi trece şi pe la lansarea cărţii mele.

Vă aştept, pe toţi, cu mult drag.