tag:blogger.com,1999:blog-11061832959367771532024-03-05T18:06:08.132+02:00Jurnal de picturamandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.comBlogger127125tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-80327308884786697362013-05-10T16:46:00.001+03:002013-05-10T16:46:51.544+03:00Zăpada mieilor<div style="text-align: justify;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-6krVhmRNz-M/UYz4w2SrOgI/AAAAAAAABZA/aXBmgaHdpoc/s1600/zapada_mieilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://2.bp.blogspot.com/-6krVhmRNz-M/UYz4w2SrOgI/AAAAAAAABZA/aXBmgaHdpoc/s400/zapada_mieilor.jpg" width="136" /></a>Bine v-am regăsit, dragi prieteni! Sper că nu m-aţi dat uitării, după o atât de lungă pauză. Aşteptaţi, probabil, să mă scuz, spunând că „vai, ce ocupată am fost”, că „nu mi-am văzut capul de atâta treabă”, sau că „am fost plecată în Dubai (ziceam şi eu)”. Nu, nimic din toate astea; sunt sănătoasă, am mai şi pictat câte ceva, doar că - deh, vârsta - am uitat parola blogului :D Mulţumită faptului că mi-am călcat pe orgoliu şi am rugat un prieten „recuperator” să mă ajute, iată-ne din nou împreună. Şi, întru împăcare, postez ultima mea lucrare, <b><i>„Zăpada mieilor”</i></b>, pictură în ulei pe pânză, 30x100 cm. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Să aveţi o primăvară frumoasă! </div>
mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-34188728534462369892012-08-27T20:35:00.003+03:002012-08-27T20:35:56.436+03:00Peştii nu vorbesc<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm6K01Fh1JhqW-EjyJa9z-wODM4LVRNcEMP5KZNAH6Eb2p0hY_1e5gHo8ayGc0qaptfWNBNw03o0D0a__X9WA0tWO1QDd-gQzlU0nd8BeGS4m6HPosJvtwJmnisYGCd4babRC9oMoMMMzb/s1600/pestii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="287" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm6K01Fh1JhqW-EjyJa9z-wODM4LVRNcEMP5KZNAH6Eb2p0hY_1e5gHo8ayGc0qaptfWNBNw03o0D0a__X9WA0tWO1QDd-gQzlU0nd8BeGS4m6HPosJvtwJmnisYGCd4babRC9oMoMMMzb/s400/pestii.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Sunt proaspăt
sosită din Tabăra Naţională de Pictură de la Hoteni - Maramureş şi simt nevoia
ca, înainte de a bate câmpii despre postarea de astăzi, să le mulţumesc din
suflet gazdelor noastre de acolo, preotul Ioan Ardelean şi minunatei sale
soţii, preoteasa Luminiţa. Totul a fost o încântare – de la peisajul bucolic
din acea zonă, la colegii de breaslă veniţi din toate colţurile ţării. Vă spun
despre acest eveniment, nu pentru informarea dvs. culturală – ar fi
plictisitor, ci pentru că, pentru mine, a fost o adevărată lecţie de viaţă.
Aceşti doi oameni, părintele şi soţia sa, au 10 copii. Doi ai lor, 8 luaţi de
suflet. Acolo, în acel colţ uitat de lume, în fiecare dimineaţă, casa se umple
de viaţă, toată suflarea ştie ce are de făcut, de la mic la mare, iar cuvântul
„mami” este pe buzele a zece copii. Am învăţat, aşadar, că este mult mai plăcut
sufletului să ajuţi pe alţii, în loc să te plângi cât e ziua de lungă, uneori
inventând pricini de supărare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Eu nu pot decât
să mă consider un om norocos, că am întâlnit astfel de oameni.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Să ne revedem cu
drag!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Pictură executată
în cuţit de paletă, cu vopsea de ulei, pe pânză pe şasiu de lemn, dimensiuni
50x70 cm.</span><span lang="RO" style="font-size: 8.0pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-7797570895862220082012-08-16T13:08:00.004+03:002012-08-16T13:08:39.769+03:00Pofticioşii (sau Frumoasa şi Bestia)<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhJVPoNlee8tQ82A68r0pfoFcQ3vt-kd6r4A6sucNIbaGuAw5EvLr0JN8uYWgBmy5S1XEjS3_389moZCkC9WHMYfyi2-td4DkmKz-c2D57zopKakPylTQnU6qduioKTxdATO3_CFyhyphenhyphen1ME/s1600/furiileluiVI+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="313" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhJVPoNlee8tQ82A68r0pfoFcQ3vt-kd6r4A6sucNIbaGuAw5EvLr0JN8uYWgBmy5S1XEjS3_389moZCkC9WHMYfyi2-td4DkmKz-c2D57zopKakPylTQnU6qduioKTxdATO3_CFyhyphenhyphen1ME/s400/furiileluiVI+copy.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Am încercat,
precum se vede, o altă abordare a pânzei. Una mai flu, mai puţin… frecată, mai
puţin academică. Eram hotărâtă să pictez ceva, orice. Dar acel „orice” numa’ nu
se lăsa descoperit. Am început prin a face un fundal, spunându-mi că, la un
moment dat, îmi va trece ceva prin minte. Şi l-am lăsat la uscat, pe şevalet.
De fapt, nu pe şevalet, ca nu mi-a încăput, ci pe uşa de la dulap. Şi stând eu
aşa, ca un artist uitat de muză, am început să văd diverse figuri – exact ca
atunci când, copii fiind, căutam diverse forme în nori. Şi-am văzut o faţă, şi
încă una şi încă… Partea grea a fost cu mobilizarea fizicului meu, pentru că,
atunci când vedeam o figură, în momentul în care mă apropiam de pânză,
dispărea. Ce a ieşit până la urmă, a scos nu puţine sunete de mirare şi uimire
şi laudă. Şi, pe măsură ce lumea se dă tot mai tare pe spate din pricina
acestei lucrări, eu sunt tot mai uimită. Motiv pentru care, o postez, în
aşteptarea părerilor voastre. Care păreri, pentru mine, sunt foarte importante.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Vă urez o vară
frumoasă!<o:p></o:p></span></div>
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 12pt;">Lucrare executată pe uşa de la dulap, pe pânză, în ulei, dimensiuni
1.20x1.00 m.</span></div>
</span>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-47332611195091848192012-07-15T20:18:00.005+03:002012-07-15T20:18:45.424+03:00Toamna se numără… dovlecii<div style="text-align: center;">
Eu nu-s grăbită de felul meu – că deh, sunt ardeleancă – dar am sărit peste vară şi am cules deja dovlecii. Aş fi putut picta şi ceva de sezon, dar sunt mărunte toate. Cam cât ar fi trebuit să stau aplecată peste pânza asta, să pictez caise, sau cireşe, sau, o, nu, că mă ia cu ameţeală gândindu-mă la afine. Şi unde le stă mai bine dovlecilor, decât pe o prispă de casă de la ţară. Când priviţi această lucrare, să nu schiţaţi nici un gest, că eu sunt acolo, în spatele geamului, şi vă văăăd. No, bine, dacă-i un gest ce m-ar face să cred că vă place ce vedeţi, schiţaţi-l dară.<br />Să aveţi o duminică minunată… sau ce-a mai rămas din ea.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9slHF5PEomWmOJXyT38fI65DoPAXWsuW-Ij6vAiIiyjPP5FEdN9kIhKJtsDsnAmKAyk9CywJ4x-itw2oMQemFV7rmexo_VUfUCJGWOkexN4bxPdi8Xu3Qov7lC1cyufPTy9PCnQDyPogR/s1600/dovleci.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9slHF5PEomWmOJXyT38fI65DoPAXWsuW-Ij6vAiIiyjPP5FEdN9kIhKJtsDsnAmKAyk9CywJ4x-itw2oMQemFV7rmexo_VUfUCJGWOkexN4bxPdi8Xu3Qov7lC1cyufPTy9PCnQDyPogR/s400/dovleci.jpg" width="395" /></a></div>
Lucrare executată în ulei pe pânză, dimensiuni 80x80 cm.mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-7225300204136951062012-07-13T10:56:00.000+03:002012-07-13T10:56:54.259+03:00Motoceii<div style="text-align: justify;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-aaseGKGm-AM/T__UCK7a28I/AAAAAAAABVM/BILlx2k83XI/s1600/lindablog.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://2.bp.blogspot.com/-aaseGKGm-AM/T__UCK7a28I/AAAAAAAABVM/BILlx2k83XI/s400/lindablog.jpg" width="292" /></a> Sunt o norocoasă, fără putinţă de tăgadă. Norocoasă, pentru că am avut acces la asemenea model. Norocoasă, că mi-au ajuns vopselele pentru dimensiunea acestei lucrări. Norocoasă, pentru că încă nu m-aţi părăsit. Dacă veţi considera că am „prins” fain modelul, să ştiţi că nici n-a fost foarte greu. Bătăi de cap mi-au dat, în schimb, motoceii. Că parcă, dintre toate cârpele, eşarfele, fularele şi alte de-alea de spânzurat întru împodobirea femeiască, nu puteam alege decât aceşti motocei de blăniţă, coloraţi cu ce le-a mai rămas, pe fundul borcanelor, ălora de la vopsitorie. Dar, într-un final, am reuşit să le dau de capăt şi să le redau „pufoşenia”. <br />
Dacă vă place ce-a ieşit, nu vă sfiiţi să-mi daţi de ştire. </div>
<div style="text-align: justify;">
Vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi.<br />
P.S. Nu, nu am numărul de telefon al modelului! <br />
(Lucrare executată în ulei, pe placaj maruflat cu pânză, dimensiuni 1.40 x 1.00 m)</div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-89589875132509250872012-04-03T11:43:00.000+03:002012-04-03T11:43:16.809+03:00În lanul de secară<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-LEr8dhdJILA/T3q4DyzXkBI/AAAAAAAABTQ/jrHvXaOyejs/s1600/inlanuldesecara.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" dea="true" height="400" src="http://4.bp.blogspot.com/-LEr8dhdJILA/T3q4DyzXkBI/AAAAAAAABTQ/jrHvXaOyejs/s400/inlanuldesecara.jpg" width="295" /></a></div><br />
Abia ce l-am terminat pe cel cu floarea soarelui, că m-am şi apucat de maci. Am zis că, dacă am prins şpilul, să vezi ce repede-l fac… ţaca-paca. Doar că, deşi eu am crezut că îl fac în acelaşi stil, pe măsură ce lucram la el, îmi dădeam seama că e… tot aşa, da’ altfel. Parcă este goblen. Îmi pare tare rău că nu am putut filma cât timp a ţinut expoziţia, să vedeţi reacţiile vizitatorilor. Puţini au fost cei care s-au putut abţine să nu pună degetul, să vadă dacă-i pictat sau cusut Cineva a întrebat dacă e pictură pe scârţ. Altcineva mi-a zis – neştiind că eu sunt autorul lucrării – că trebuie că-i puţin dusă cu capul cea care a pictat; că wow, câtă răbdare, ce nebunie… Eu, dragilor, am luat-o ca pe un compliment. Că, no, trebuia să-mi culeg de undeva un moral mai proaspăt. Că al meu e pe undeva la nivelul podelei. Vă rog, dacă auziţi strigăte de durere, ridicaţi repede piciorul, ca aveţi moralul meu sub talpă. Poate, dacă vine şi aici, în nordul ţării, puţină primăvară, îmi va reînvia şi mie optimismul.<br />
Cu drag, până la următoarea întâlnire!<br />
(pictura în ulei, pe pânză pe şasiu lemn, în cuţit de paletă, 70x50 cm)mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-73337101332205593812012-04-02T10:55:00.000+03:002012-04-02T10:55:18.210+03:00O nouă tehnică<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-VPa2HM4hbyU/T3lbMaO48qI/AAAAAAAABTE/3czeqqMt7mw/s1600/zaietz++vernisaj+flsoare+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" dea="true" height="298" src="http://1.bp.blogspot.com/-VPa2HM4hbyU/T3lbMaO48qI/AAAAAAAABTE/3czeqqMt7mw/s400/zaietz++vernisaj+flsoare+copy.jpg" width="400" /></a></div><br />
Nici nu vă puteţi imagina cât de greu mi-a fost să nu postez ultima mea „inovaţie” în materie de pictură. Am amânat momentul, până după vernisajul care a avut loc luni, 26 martie. Aş putea să vă dau şi un link spre o televiziune locală, unde am dat un interviu. Dar nu vi-l dau, pentru că-s atâta de urâtă şi obosită… Scuze am, (port întotdeauna la mine, just in case), anume că am muncit la o lucrare de genul celei pe care o postez astăzi, cam 10-12 ore pe zi, timp de două săptămâni. Şi am reuşit să finalizez trei de acest gen. Şi-s mândră de mine cum nici mama nu-i : ) Aştept, cu multă nerăbdare şi emoţii, părerea voastră.<br />
Să ne revedem sănătoşi, cu primăvară-n suflet!<br />
<br />
(„Floarea soarelui”, pictura în ulei, în cuţit de paletă, pe pânză pe şasiu de lemn, 50x70 cm)mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-28601331995482143442012-02-16T21:39:00.003+02:002012-02-16T21:39:58.847+02:00Eliberarea sinelui<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-XWRqPg7sl0Y/Tz1bUoGzswI/AAAAAAAABMI/HxDtipYBrUo/s1600/mumia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://1.bp.blogspot.com/-XWRqPg7sl0Y/Tz1bUoGzswI/AAAAAAAABMI/HxDtipYBrUo/s400/mumia.jpg" width="326" yda="true" /></a></div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;">
</div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;">
Încerc, aproape zilnic, să găsesc o „găselniţă”, ceva ce nu s-a mai văzut, pentru că nu s-a mai făcut. Şi când să zic „hop”, găsesc o lucrătură similară pe internet. Înaintaşii noştri aveau, cu siguranţă, infinit mai multă încredere în talentul lor, pentru că se simţeau unici pe uliţa lor. Dacă Georges Seurat ar fi pictat astăzi, şi s-ar fi uitat pe Google, ar fi plâns amar peste punctele lui în amestec optic. Dacă Picasso ar fi fost coleg de facultate cu mine, ar fi plecat bombănind, văzând cum ideile lui sunt prezente pe pânzele multor colegi de-ai mei. S-ar fi făcut… gigolo. Şi lista poate continua până învăţăm împreună istoria artelor.</div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;">
No, ce vreau eu să spun, până la urmă, este că am executat această lucrare doar din pânză grunduită. Am modelat-o, am uscat-o cu foenul, m-am rugat de gură să stea în poziţie de gură, de mâini, în poziţie de mâini. Apoi, pentru că-i pânză, am pictat-o. Ce a ieşit, vedeţi şi voi. Am căutat, după ce am terminat lucrarea, pe internet, să găsesc ceva similar. N-am găsit. Nici n-am insistat. Că aveam nevoie, şi eu, ca omu’, de puţină încredere de sine.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;">
Sper să-mi spuneţi efectul ce-l produce asupra ochiului şi a… sănătăţii voastre psihice :D</div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;">
Cu mult drag, până data viitoare!</div>
<br />
Pictură în ulei, pe pânză modelată, pe şasiu lemn, 30x40 cm.<br />
<br />mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-19585460580224186892012-01-06T19:30:00.002+02:002012-01-06T19:30:57.373+02:00Reşedinţa mea de vară…<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-Q535zpyrTX0/TwcvvE-nEtI/AAAAAAAABL8/58xZswRSSfU/s1600/dovleci+003.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="281" rea="true" src="http://4.bp.blogspot.com/-Q535zpyrTX0/TwcvvE-nEtI/AAAAAAAABL8/58xZswRSSfU/s400/dovleci+003.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /><br /> Doamne, ce fericită aş fi cu o căsuţă de-asta, neaoş ţărănească. Cu pridvor, cu flori la ferestre. Fără termopane, fără lavabile, fără… Doar cu spoială – cât se poate de ţipătoare – şi obloane cu inimioare la ferestre. Dorinţa mea cea mai arzătoare, este să am, într-o bună zi, o căsuţă, undeva la ţară, într-un loc uitat de lume. Ştiu ce spuneţi acum: că aşa-i când îmbătrâneşti. Dar nu. Iaca, nu de-aia îmi doresc eu o căsuţă la ţară. Mi-am dorit asta de când mă ştiu. De când mergeam la bunica şi stăteam pe prispa casei, unde mirosea a mere, a gutui, a struguri. Şi cât eram de fericită…<br /> Cu nădejdea că anul acesta a fost dat pentru a ni se îndeplini dorinţele, vă îmbrăţişez, cu drag! <br /><br />(pictura în ulei pe carton maruflat cu pânză, 35x50 cm, foto Ghiţă Porumb)<br /><br /></div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-79638174779677399512012-01-02T13:05:00.005+02:002012-01-02T13:05:49.584+02:00Reţetă contra mahmurelii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-2cm8kMeVBAU/TwGPemu23iI/AAAAAAAABL0/ggpzZFNiMho/s1600/lamai+001.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="444" rea="true" src="http://2.bp.blogspot.com/-2cm8kMeVBAU/TwGPemu23iI/AAAAAAAABL0/ggpzZFNiMho/s640/lamai+001.jpg" width="640" /></a></div>
<br /><br />Se iau câteva lămâi - se strâng până vedeţi că nu mai suflă - puneţi zeama obţinută într-un pahar. Aşezaţi paharul pe masă, cât mai la vedere. Fără zahăr, că pe cine vrem noi să păcălim aici?? Buuun. Acum vă aşezaţi încetuc pe un scaunel, vă uitaţi la ce a rămas din lămîi – cam atât cât să vă lovească mila. După care, cu o lacrimă în colţul ochiului (ochilor, dacă aveţi doi), desfaceţi o bere rece şi o beţi în tihnă, urându-vă numai de bine în anul ce tocmai a venit. După asta, vă duceţi uşurel în pătuc, nu de alta, dar dacă muncim în prima zi a anului, e semn că asta vom face până în 2013. Şi ar fi mare păcat să ne risipim în chestiuni mărunte.<br />Vă doresc un an frumos şi multă sănătate.<br />Cu mult drag!<br /><br />(pictura în ulei, pe carton maruflat, 35x50 cm)<br /><br /><br />mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-67586798170721555202011-12-30T20:08:00.000+02:002011-12-30T20:08:24.159+02:00An Nou fericit!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKKmsv5Kawk254evW8fsy5wv3hLYfwTQtpgTWySkMQNpZoJRDQuwxCWjyvSIMgFvZxEHo_RyPaCwKu-Gce6Ne8eGvXy2D1ZLm7sA9JfxRFqmuJaynzEGonwwXGtnlNRuNvAC_u9Gekfyiy/s1600/iarna+017.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" rea="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKKmsv5Kawk254evW8fsy5wv3hLYfwTQtpgTWySkMQNpZoJRDQuwxCWjyvSIMgFvZxEHo_RyPaCwKu-Gce6Ne8eGvXy2D1ZLm7sA9JfxRFqmuJaynzEGonwwXGtnlNRuNvAC_u9Gekfyiy/s400/iarna+017.jpg" width="293" /></a></div><br />
<br />
M-am gândit că ar fi frumos să închei anul cu ceva de sezon. Şi, ce-ar putea fi mai de sezon decât zăpada? Da, ştiam şi eu răspunsul: ploaia! Îmi este şi teamă să mă uit în grădină, că aproape sigur voi vedea ghiocei. Deci, cum spuneam, tocmai pentru că iarna nu vrea să vină, m-am inspirat dintr-o imagine bucolică, surprinsă de fotograful Ghiţă Porumb, încă de pe vremea când nu se inventaseră tunurile de zăpadă artificială. Că tot am amintit de iarnă, vreau să vă spun că mi-am coborât patinele din pod, le-am uns cu slană şi am pornit hotărâtă spre patinoarul – tot artificial – din centrul oraşului. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că-s cam 10 persoane pe metru pătrat. M-a lovit indignarea: femeile astea n-au de făcut sarmale? Copiii ăştia n-au oră de culcare? M-am uitat preţ de o jumătate de oră la fericiţii care frământau sub patine ceea ce fusese, cu ceva vreme în urmă, gheaţă, şi când am văzut că alţii – fără număr, fără număr – aşteptau să acceadă la pătrăţelul alb, m-am dus, respirând cu nesaţ aerul proaspăt, de primăvară, către casă.<br />
Până la urmă, starea de bine şi de sărbătoare este în sufletul nostru. <br />
Vă doresc, din inimă, un An Nou împlinit, sănătos şi rumen în obraji!<br />
<br />
(pictură în ulei, executată în cuţit de paletă, pe pânză pe şasiu lemn, 70x50 cm)mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-91896298758554310802011-12-22T11:10:00.001+02:002011-12-22T13:51:56.149+02:00Galeria jucătorilor de scrabble – Alexandru Lacatis<div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-GH8MhwWlljA/TvLzv8I9g7I/AAAAAAAABLc/DZ0nojyuN1o/s1600/mihu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" rea="true" src="http://2.bp.blogspot.com/-GH8MhwWlljA/TvLzv8I9g7I/AAAAAAAABLc/DZ0nojyuN1o/s400/mihu.jpg" width="297" /></a></div><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;"><br />
</div><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;">Nici că puteam picta un portret mai potrivit acum, în ajunul sărbătorilor de iarnă. Şi spun asta pentru că Alexandru Lacatis – Mihu cum ne place nouă să-i spunem – degajă atâta blândeţe, încât eu, ca femeie, mă simt chiar niţel cam neşlefuită în preajma lui. Poate tocmai pentru că este înalt şi solid, încape în el atâta bunătate şi bun simţ. Sincer, dacă s-ar putea clona, aş fi prima înscrisă pe listă pentru a primi un exemplar. Acum, veţi spune că ce mare chestie, că e plină lumea de bărbaţi „bine”. Bine, bine, dar poate nu ştiţi că, spre deosebire de cei „bine”, Mihu al nostru, dacă ar putea şi dacă ar vrea, ne-ar da şi nouă puţin din „mintoşenia” lui. Şi tot i-ar rămâne cât să-i prisosească. Şi, ca să mă credeţi, punctez ceea ce am spus, felicitându-l pentru poziţia de campion naţional, pe anul 2011, la scrabble.<br />
Un An Nou fericit, dragă Mihu!</div><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">(pictura in ulei pe panza, 30x40 cm)<br />
<br />
</div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-30432128586148265632011-12-15T14:01:00.000+02:002011-12-15T14:01:02.511+02:00Peisaj citadin II<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-q9EobpNzjsE/TunhDhKYAOI/AAAAAAAABLQ/OWwNKmqKhBQ/s1600/podulviilor.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://2.bp.blogspot.com/-q9EobpNzjsE/TunhDhKYAOI/AAAAAAAABLQ/OWwNKmqKhBQ/s400/podulviilor.jpg" width="276" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
<br />
De câte ori avem de făcut o lucrare, de atâtea ori o dau în bară. Aud, mai mereu, aceeaşi replică: „Da, e frumos, e minunat, da nu-i la temă”. În cazul de faţă, trebuie să facem un peisaj citadin în două complementare, de la închis la deschis. Sau de la deschis la foarte deschis, cu accente de complementară. Nu ştiu cum se face, că de fiecare dată îmi alunecă pensula şi pe alte culori de pe paletă. Şi-mi place cum iese. Şi-s mândră de mine cum nici nu gândiţi. Dar, cum spuneam, vine un domn profesor şi-mi retează elanul. Zice: „Mi se pare mie, sau acolo văd o tentă de roşu?” Eu mă înmoi toată. Mă uit cu atenţie, aplecându-mă cu vădit interes spre acea pată de culoare, ca şi cum: „Ni, mă, asta când a apărut acolo?” Încerc să scuz prezenţa roşului. Profesorul nici măcar nu încearcă să mă asculte. Eu, în schimb, am încercat să rămân doar cu cele două culori alese. Vă arăt acum ce a ieşit că, dacă mai pun pensula pe lucrare, s-ar putea să nu mai am ce să expun.<br />
Cu drag!</div><div style="text-align: justify;"><br />
(pictura in ulei, pe carton grunduit, 100x70 cm) <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
</div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-23996981311886503602011-12-13T20:56:00.000+02:002011-12-13T20:56:07.668+02:00Al treilea, că-i mai drept<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0IUx9j5lgFC777Q4J1PmOEK163AG0F4JWiyrwvKSI3ITJGkB5bLvzFGWwySNTY8f5BxbDtpaiDk0EbbB_gIe6SuPtLUp_7OnVnpCDNE2PX31_rVtoceJgOpS7aXh0p6_03BrRpKGJ4swy/s1600/turn+003.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" oda="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0IUx9j5lgFC777Q4J1PmOEK163AG0F4JWiyrwvKSI3ITJGkB5bLvzFGWwySNTY8f5BxbDtpaiDk0EbbB_gIe6SuPtLUp_7OnVnpCDNE2PX31_rVtoceJgOpS7aXh0p6_03BrRpKGJ4swy/s320/turn+003.jpg" width="231" /></a></div><br />
Am avut de făcut un peisaj citadin pentru examen. Ceva văzut într-o perspectivă proprie. Am pictat Turnul lui Ştefan, nu de alta, dar a fost singurul care mi-a sărit în ochi, fiind cel mai înalt din zona unde locuiesc eu. De ce trebuia să-mi sară în ochi? Pentru că-i aveam mijiţi. Aşa păţesc mereu după ce beau un păhărel. Că mă strânge lumina. Să v-o spun pe-aia dreapta, am fost sigură că-s două turnuri. Unul dintre ele stătea cât de cât drept. Celălalt, uite-aşa se clătina… Am reuşit să pictez turnul din mijloc. Înseamnă că erau trei?! Uite, de-asta mi-am propus să nu mai beau. Că a doua zi, trebuie să merg să constat dacă am doi taţi, doi căţei sau două uliţe. Bine că n-am soacră. Zău că n-aş fi verificat a doua zi dacă-s două. Mi-ar fi fost frică. <br />
Rămâne stabilit, da? Nu mai pun alcool în gură. Valabil după Anul Nou.<br />
Cu drag, vă îmbrăţişez, pe toţi!<br />
<br />
(pictura în tempera cu ou, pe carton maruflat cu pânză, 35x50 cm)mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-57265982147373948702011-12-01T20:53:00.000+02:002011-12-01T20:53:00.177+02:00La mulţi ani, România<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-ydDjdE_7XDw/TtfM43Dw5lI/AAAAAAAABKw/qOl3CluR_5U/s1600/zapada+003.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" dda="true" height="282" src="http://4.bp.blogspot.com/-ydDjdE_7XDw/TtfM43Dw5lI/AAAAAAAABKw/qOl3CluR_5U/s400/zapada+003.jpg" width="400" /></a></div><br />
Daca-mi place că sunt româncă? Absolut că da! Îmi place mirosul de fân proaspăt cosit. Auziţi ce prostii spun? Dacă-i aşa proaspăt, nu-i fân, e iarbă. Oricum, îmi place. Mă înnebunesc de drag că trăiesc în România, pentru că aici cresc capre. Şi nu vorbesc de capra neagră, ci de cea a vecinului. Acea capră care, în mintea românului, e întotdeauna gata de crăpat. Îmi place în România, pentru că, aici, oamenii sunt religioşi. Cum n-ar fi, dacă merg la biserică şi se roagă pentru capra vecinului? Să craaape! Îmi mai place în România şi pentru că cetăţenii sunt prietenoşi şi plini de omenie. Dacă te văd căzut în stradă, nu te ridică, să nu te deranjeze. Că, nu-i aşa, poate tocmai gândeşti ceva important pentru ţară. O, da, era să uit. Îmi iubesc ţărişoara atât de tare, încât refuz să merg în alte ţări. Ca să nu-mi treacă. <br />
Acum, vorbind la modul cel mai serios, eu chiar sunt mândră că sunt româncă. Drept pentru care, că tot e prima zi de iarnă, am pictat, ceva mic, din suflet, pentru voi, dragii mei compatrioţi.<br />
La mulţi ani, România!mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-69877730920390162942011-11-30T16:29:00.000+02:002011-11-30T16:29:19.985+02:00Albă ca Zăpada de România<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-pJCHgQCUwlI/TtY9XdZ5IQI/AAAAAAAABKo/9eg9JQayq6c/s1600/mar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" dda="true" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-pJCHgQCUwlI/TtY9XdZ5IQI/AAAAAAAABKo/9eg9JQayq6c/s320/mar.jpg" width="226" /></a></div><br />
M-am întrebat, de multe ori, de ce Albă ca Zăpada nu este româncă. Acum, că-s ceva mai mare, cred că am prins ideea. Dacă Albă ca Zăpada locuia la Mediaş? S-ar fi numit Gri ca Zăpada. Dacă locuia în Baia Mare, s-ar fi numit Roşie ca Zăpada. Dacă locuia prin Harghita, mai pe la munte, putea fi Albă ca Zăpada, dar ce ne făceam cu piticii? Cum i-ar fi explicat ei, ungureşte, prinţului, cu ce s-a înecat sărăcuţa? Că, nu-i aşa, se presupune că Albă ca Zăpada era româncă. Sau, bine, putea fi şi unguroaică, dar măcar prinţul trebuia să fie românaş, nu? Asta, ca să nu ajungem de unde am plecat, adică la o poveste de import. Rămânea biata fată cu măru-n gât. Şi, pentru că a venit vorba despre măr, uite că şi aici ar fi fost o problemă. Pe cine mai dădea autorul vina pentru fructul otrăvit? Pe spanioli, pe turci, pe olandezi? Nu, că ăştia din urmă ne-au otrăvit… lalelele. Ok, fie, mărul era din livada proprie. Neaoş românesc. Dar de unde prinţ? Din Anglia, fireşte. Că doar nu a investit degeaba în sătucul ăla. Mai rămâne o singură întrebare: să înveţe Charles româneşte, sau piticii englezeşte? Deşi, povestea fiind deja cunoscută, nu-i nici prinţul acela tâmpit şi va ştii cu ce s-a înecat fătuca noastră, fără să mai angajeze acei şapte pitici. Că până-i învaţă limbi străine, până acceptă Albă ca Zăpada să muşte din măr, scoate din buzunar prea mulţi… pitici. Mărul îl dau eu. Aşa, de dragul poveştii. Că poate nu apare prinţul în timp util şi rămân eu cu piticii. Care pitici? Nu mai contează, atâta timp cât sunt şepte.mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-75587662777492933062011-11-20T17:14:00.000+02:002011-11-20T17:14:32.798+02:00Toamna<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrzs6PZQhm9SliudJWGHBS1NLc-f8yjOvSMjsL6lVyUFsYjXxC9KfB4cw5VRiTz_HMuFjnjXP6ryH_TPd6r46cqU_1C5-KGQbP1gJ9oIvgmHtOOwUFLzUbYvuNB02bK7NCCshoxWM70SU-/s1600/mere.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" hda="true" height="309" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrzs6PZQhm9SliudJWGHBS1NLc-f8yjOvSMjsL6lVyUFsYjXxC9KfB4cw5VRiTz_HMuFjnjXP6ryH_TPd6r46cqU_1C5-KGQbP1gJ9oIvgmHtOOwUFLzUbYvuNB02bK7NCCshoxWM70SU-/s320/mere.jpg" width="320" /></a></div><br />
E frig, e tare frig. Şi e ceaţă. Mi-s umezi şi… ochelarii. Cred că vremea asta mohorâtă m-a inspirat. De fapt, am rămas, de la toamna asta, doar cu ce se vede: câteva mere ionatane şi sticle goale (în care mustul trebuia să se transforme în vin, da’ cine are atâta răbdare?). Să v-o zic pe aia dreaptă, am făcut loc pentru palincă. Şi, ca să fie gata până vine iarna, următoarea lucrare va fi cu prune. Nu de alta, dar mi-a rămas atât de mult mov… Ca să nu aveţi prea multe aşteptări, până trece postul, vă ţin cu mere şi prune uscate.<br />
Să ne vedem sănătoşi! Şi cu drag.<br />
<br />
(ulei pe pânză, 80x80 cm)mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-42827837573420492662011-11-13T11:39:00.000+02:002011-11-13T11:39:37.838+02:00Apus de soare<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiXPnpLEjmWjXt_W4AiSuzkNISoIg3mANv9kt6VEFLczJ9B6GGJwrYDxpzpe5NuO-rhTxtC6mI58zjS9VWMLrKbjqEfq0PaCIYo_e3rgbjnQ4D1sRsxi7DT29l96ir58SDci6ApZ8d7FLn/s1600/lamai.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" nda="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiXPnpLEjmWjXt_W4AiSuzkNISoIg3mANv9kt6VEFLczJ9B6GGJwrYDxpzpe5NuO-rhTxtC6mI58zjS9VWMLrKbjqEfq0PaCIYo_e3rgbjnQ4D1sRsxi7DT29l96ir58SDci6ApZ8d7FLn/s320/lamai.jpg" width="320" /></a></div><br />
Nici n-a venit bine iarna, şi gândul îmi zboară la mare. In fiecare an, aud poveşti pline de savoare ale celor care au văzut alte mări (sau aceeaşi, văzută din alt unghi). De fiecare dată îmi propun să merg şi eu undeva pe o plajă curată, unde apa este atât de limpede, că ţi se vede pedichiura, unde umbra este data de plante cu frunza lata şi unde nici musca nu îndrăzneşte să se arate. În fiecare an fac o escală la Mamaia. Şi tot în fiecare an, mă simt, tot la Mamaia, un străin în ţara mea. Totul este tras la liniar, plaja curată (sau aşa am prins-o eu), preţuri occidentale (sau peste) şi abordările de genul: „Dacă nu aveţi cazare la hotel X, ne pare rău, nu vă puteţi pune păturica aici”; „Ne scuzaţi, dar este proprietate privată”; „Nu staţi aici, că umbra este de la vecinul care a plătit pentru umbrelă” şi lista ar putea continua. Pentru mine, litoralul înseamnă locul unde îţi poţi pune prosopul acolo unde îţi place, acolo unde se aude: „Pooooruuumb caaaald!”, „Ia gogoaşa, neamuleee!”. Veţi gândi, poate, că sunt asemenea rromilor care, deşi au vilă, dorm în curte, la cort. Se poate că trebuie să mai curgă ceva Dunăre în Deltă până să gândesc pentru secolul acesta. Acu, voi credeţi ce vreţi, dar mie aşa îmi place marea. <br />
Cu drag, până la postarea următoare!mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-89247589536493789082011-11-12T16:18:00.000+02:002011-11-12T16:18:33.038+02:00Reflecţia reflexiei<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-cf6HTjqeVdk/Tr6AJVFM9jI/AAAAAAAABKQ/bDZlmNJW0Ac/s1600/oale.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" nda="true" src="http://1.bp.blogspot.com/-cf6HTjqeVdk/Tr6AJVFM9jI/AAAAAAAABKQ/bDZlmNJW0Ac/s320/oale.jpg" width="320" /></a></div><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;"> </div><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;"> Da, cu siguranţă, acesta ar putea fi un bun subiect asupra căruia să reflectăm. Am putea face chiar ceva filozofie – aşa, de-o cafeluţă – începând de la gândul, firesc de altfel, care ar suna cam aşa: „Să reflectăm la cum se reflectă persoana noastră în ochii celorlalţi”. Am încercat să probez asta, privindu-mă în oglindă. Dar, după cum bine ştiţi, reflexia propriei persoane reflectată în oglindă este întotdeauna mai frumoasă decât originalu’ şi, categoric, de multe ori mai frumoasă decât imaginea reflexiei noastre în ochii oricărui privitor (aici îl excludem pe privitorul care iubeşte subiectul reflectat).<br />
Lucrarea postată astăzi se vrea a fi un grup de oale şi… ulcele, reflectate în sticlă. Şi pentru că măiestria mea în ale reflexiilor nu este punctul meu forte, m-am gândit să scriu ceva pe un recipient, ceva care să inducă ideea de oglindire. Mi-a venit în minte „Coco Chanel”, pe care, din lene, l-am redus la „Coco”. Abia după ce l-am pictat, mi-am dat seama că, şi oglindit, este exact la fel. Care va să zică, am ratat şi şansa asta de a crea ideea de reflexie. Voi reflecta mai adânc data viitoare : )<br />
Cu drag!<br />
<br />
</div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-30154916858264271882011-10-29T23:06:00.000+03:002011-10-29T23:06:19.909+03:00La mulţi ani, Elenuş!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-ajb7BQxY9Yw/Tqxch69u-2I/AAAAAAAABJw/-81MyB0NfyQ/s1600/olanda_mic.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="218" ida="true" src="http://3.bp.blogspot.com/-ajb7BQxY9Yw/Tqxch69u-2I/AAAAAAAABJw/-81MyB0NfyQ/s400/olanda_mic.jpg" width="400" /></a></div><br />
<br />
Când ai doi copii, trebuie să faci cumva să-i împaci pe amândoi, nu-i aşa? Mai ales că s-au născut în exact aceeaşi zi! Că, de la o vârstă, deşi ştii că-i încurci, ai face orice să fii înconjurat de ei. Ei nu ştiu, dar ne alimentăm din exuberanţa şi visele lor. Sau ei ştiu şi de-aia ne ocolesc? Oricum, eu mă înconjur de copiii mei aşa, mai pe ocolite, iar ocolul este de vreo 2000 de kilometri. În cazul acesta, zic eu, nu pot fi acuzată că le iau energia, libertatea, iarba… verde de acasă. Mie îmi place vorba aia: mai răruţ că-i mai drăguţ : ) Acu, îmi place nu-mi place, asta este. Deci: Elenuş este fata dragă lui Mihai, Mihai fiind băiatul meu. De aici rezultă ceea ce era de demonstrat: Elenuş este şi fata mea. Bine, de-a lungul vieţii am fost înconjurată de multe fete (a la Mihai), dar cred că ideea de a avea o aşa soacră (adică pe mine) le-a făcut să-şi ia câmpii. Elenuş încă mai rezistă. Să fie oare motivul tocmai cei 2000 de kilometri? Nu creeeeeed. Bun, prezentările fiind făcute, să explic şi cadoul. Am aşa: lucrare cu o vază cu o floare, cu o vază cu 3 flori, cu o vază cu nenumărate flori. Dar, pentru o aşa fată, mi s-a părut puţin. Şi, ce mi-am zis (eu mie): ia să comand un vapor întreg de flori, din Olanda. Doar că, nu ştiu cum se face, dar se ţine ghinionul de mine, mai ceva ca sărăcia de român: au blocat ai noştri vapoarele olandeze cu flori, să le caute de… de microbi. Ai dracului microbi ce sunt ei, cum vor să ruineze ţărişoara noastră. Mare noroc cu vigilenţa autorităţilor române. Încă pluteşte vaporaşul cu flori pe mare, sau pe Dunăre, sau (fir-ar ea de geografie) pe undeva pe apă, oricum. Şi, pentru că nu mai rezistă încă un drum până la sărbătorită, le-am pictat repede, aşa, la grămadă. Multe au căzut în apă, alte câteva stau să cadă, dar, una peste alta, cam astea ar fi florile pentru Elenuş, împreună cu urarea de La mulţi ani! şi Sănătate!<br />
Cu drag, pretena.<br />
<br />
P.S. Vaporul îl vreau înapoi.mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-68189605931733986292011-10-29T17:17:00.001+03:002011-10-29T17:19:33.905+03:00La mulţi ani, Mihai!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-BnyBS7xCNHM/TqwKsZ-n9pI/AAAAAAAABJo/6Dg1zvPfkJs/s1600/pod.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="196" ida="true" src="http://1.bp.blogspot.com/-BnyBS7xCNHM/TqwKsZ-n9pI/AAAAAAAABJo/6Dg1zvPfkJs/s400/pod.jpg" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div> <br />
<br />
Pentru că, pur şi simplu, n-am avut timp să pictez ceva absolut special de ziua ta, dragul meu băiat, încerc să dau o utilitate acestei lucrări. Tocmai ce mi-ai spus că sunt foarte scumpe chiriile acolo, aşa că uite cum facem: Podul e rezistent, din piatră, iar dacă stai pe partea dinspre lanul de grâu, eşti ferit de curent. Şoseaua este chiar deasupra şi, pe jos, faci doar 20 de minute până la muncă. Numa’ ai grijă să te înveleşti bine şi mai ales să-ţi pui ciorapi groşi, că nu-i de glumă cu umezeala. Auzi? Dacă vin alţii şi vor să-ţi ocupe locul de sub pod, numai’mi spui şi se rezolvă. Că doar la mine-i pensula, nu? Da, ştiu, era mai bine dacă-ţi făceam o casă. Dar stau şi mă gândesc: dacă nu ştii cum e să n-ai o casă, ai putea aprecia dacă ai primi una aşa, hop-ţop, peste noapte? Nuuu. Dar, promit solemn că, până la anul, dacă nu te ia… valu’, îţi face mama o casă frumoasă, cu mansardă şi muşcate în pridvor. <br />
Îţi doresc viaţă lungă şi plină de bucurii şi, mai ales, nu renunţa niciodată la vise.<br />
Semnat: Mutzik<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; clear: both; text-align: center;"></div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-51174251032017980892011-10-16T21:22:00.000+03:002011-10-16T21:22:32.695+03:00Simplitatea e frumoasă<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-toE48En3tlw/Tpsg1nhO9sI/AAAAAAAABIs/pJdE1K43Bz0/s1600/modigliani+004.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" oda="true" src="http://2.bp.blogspot.com/-toE48En3tlw/Tpsg1nhO9sI/AAAAAAAABIs/pJdE1K43Bz0/s320/modigliani+004.jpg" width="225" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
Am fost nevoită să fac o reproducere (temă) şi am ales să pictez după Amadeo Modigliani (1884- 1920), sculptor şi pictor italian, cu puternice influenţe africane în arta sa. De Modigliani, presupun că a auzit mai toată lumea. Ceea ce s-ar putea să nu ştiţi, este că a fost ucenic al lui Brancuşi. Şi nu (doar) mândria naţională m-a determinat să îl aleg, ci faptul că pictura acestui artist mă unge la suflet. Adevărul este că, de când lumea, ce-i simplu e şi frumos. Lucrarea se numeşte „Portrait Of Woman In Hat” (Jeanne Hebuterne In Large Hat). Dacă această reproducere vă va incita curiozitatea de a vedea şi alte lucrări ale acestui pictor, înseamnă că ceva-ceva tot am făcut şi eu pentru artă (sic). Vă îmbrăţişez, cu drag şi, să nu uitaţi: simplitatea e frumoasă!</div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-89967743020686493502011-09-21T19:30:00.000+03:002011-09-21T19:30:41.476+03:00Numele ei este Femeie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-TMyNO0y8WFk/TnoRF5db_mI/AAAAAAAABFw/UQEE-ylPhRY/s1600/nadia13.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" hca="true" height="400" src="http://3.bp.blogspot.com/-TMyNO0y8WFk/TnoRF5db_mI/AAAAAAAABFw/UQEE-ylPhRY/s400/nadia13.jpg" width="280" /></a></div><div style="text-align: justify;">Nu mă omor după reproduceri dar, când am văzut fotografia asta, am vrut musai s-o transpun pe pânză. Normal, am cerut acordul persoanei din imagine care, la rândul ei, a cerut acordul fotografului care a realizat-o. Asta se întâmpla cu multe luni de zile în urmă. De atunci, aproape că n-a trecut zi în care să nu pun pensula pe ea. A trecut prin atâtea faze – toate nemulţumitoare în ce mă priveşte – că puteam face cel puţin o duzină de picturi în timpul acesta. A trecut prin „perioada” gri, mov, violet, verzui, roşu, din nou mov, negru şi sepia. Am rămas la sepia – de fapt, nici nu ştiu dacă nu-i cumva, mai degrabă, roşu englez. Vă întrebaţi, probabil, de ce dau atâtea detalii. Simplu: pentru ca persoana pictată să fie absolut convinsă că am vrut să dau ce-i mai bun din mine şi, mai ales, că am pictat-o cu mult drag. Sper din suflet că îi place.</div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-58435712062731816092011-09-20T20:03:00.000+03:002011-09-20T20:03:28.547+03:00Tufănele, crizanteme sau ochiul boului?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHu5v5snpODiM-9ae29IGEMMI0s6vbunlbttfmP4vyzO27MJGUeo1PjCfAqEpm3S9aH2iD3tUc8L5yQDgcquOFJdW0L-K6c8f8g0eXUiBZAOVRgbg1zI5juiip4AA1g8xSzaNvN0qrp2vN/s1600/tufanele3+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="290" rba="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHu5v5snpODiM-9ae29IGEMMI0s6vbunlbttfmP4vyzO27MJGUeo1PjCfAqEpm3S9aH2iD3tUc8L5yQDgcquOFJdW0L-K6c8f8g0eXUiBZAOVRgbg1zI5juiip4AA1g8xSzaNvN0qrp2vN/s400/tufanele3+copy.jpg" width="400" /></a></div><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;"><br />
</div><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;"><br />
</div><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;">Recunoaşteţi, e un pas mare pentru mine. De data asta, am trei variante la flori. Reale. Dacă vă uitaţi cu atenţie, avem şi petale. Doar că frunzele nu mi-au mai încăput între flori şi le-am pus pe unde… nici n-aţi crede ca se pot pune nişte frunze. Deci, să facem un scurt rezumat: flori care există, există. Frunze, fără doar şi poate, există. Codinţe, există. Culoare…. Toată câtă am avut-o pe paletă – doar nu credeaţi că, pe criza asta, fac risipă… Sincer, m-a bătut gândul să pun fluturi în loc de frunze. Dar, deşi credeam că-i la mintea copiilor să desenezi fluturi, ei bine, mie n-au vrut să-mi pozeze nici mituiţi cu frunze de varză. Nu-i nimic, la noapte exersez şi nici nu vă dezmeticiţi bine din ploaia mea de frunze, că hop, vin cu fluturii. </div><div style="text-align: justify;"></div><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; text-align: justify;">Până apar cu micile zburătoare, eu zic să vă bucuraţi de ce-am postat acum. Că-i mai sigur.</div><div style="text-align: justify;">Cu mult drag!</div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-1106183295936777153.post-31744578037021526512011-09-15T20:12:00.000+03:002011-09-15T20:12:17.716+03:00Vine ploaia, bine-mi pare…<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMAEodsl-4Zt3lU7iZHh4hov37a39l3YeoMeOXZw1XFbZsl3liFt9yqqXGrA9cubTVrT4c1s-OC9KZlBZKfXMebz0ttlIOV2EZpB_CJCMX1Z0BgAl8tD_O3j3jksxk6hze4weF8UmTH9a9/s1600/floriporumbei.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" rba="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMAEodsl-4Zt3lU7iZHh4hov37a39l3YeoMeOXZw1XFbZsl3liFt9yqqXGrA9cubTVrT4c1s-OC9KZlBZKfXMebz0ttlIOV2EZpB_CJCMX1Z0BgAl8tD_O3j3jksxk6hze4weF8UmTH9a9/s320/floriporumbei.jpg" width="229" /></a></div><div style="text-align: justify;">… floarea o să-mi crească mare. Da, fac flori într-o duşmănie. Ştiu că nu este punctul meu tare (asta admiţând că ar exista vreunul), dar tot sper că, într-o bună zi, cineva îmi va spune că flori ca ale mele, nici că „se mai” există. De fapt, ideea este că, periodic, admir picturile altora, pe net. Şi mă apucă tristeţea (după faza cu încântarea) când văd cum redau dumnealor petala catifelată şi stropul de rouă pe petala catifelată, toate sub un norişor pufos şi, de ce nu, catifelat. După ce îmi trece starea de admiraţie, îmi şoptesc în barbă: hm, trebuie să-mi iasă şi mie. Drept pentru care, mă ţin de pensulă şi, cu o gingăşie greu de privit, mă apuc să pictez suav şi fluid şi… no, înţelegeţi voi. Dar, după câteva mişcări de-astea netede şi feminine, îmi patinează (mintea sau mâna?) şi aşa, ca într-un puseu de draci amestecaţi cu visare, iese, până la urmă, ceea ce vedeţi. Şi, normal, va trebui să gândiţi puţin la florile astea, pentru că, nu-i aşa, ar avea şi ele nevoie de un nume : )<br />
Cu mult drag, până data viitoare. </div>mandyhttp://www.blogger.com/profile/00959935021458178603noreply@blogger.com4