Vacanţăăă!!!

Dragii mei, am luat vacanţa. Sau, mă rog, aşa scrie pe orar. Că, de fapt, am de lucrat la schiţe, picturele, peniţe, sepii, cărbune şi alte cele, în număr de vreo… 200. Unde mai punem şi teoria, care nici ea nu-i tocmai de acolo, la care am de învăţat o grămadă. Ieri, mi-am şoptit în barbă că no, asta este, ce-a fi a fi. Că doar de-aia s-au inventat restanţele. Dar azi s-a schimbat calimera. Mi s-a spus că, dacă voi fi „integralistă”, voi primi, drept recompensă, o săptămână la Londra. Apoi, zic eu, care n-am văzut, în toată viaţa mea, nimic altceva decât aeroportul din Budapesta, că merită să încerc. Măcar să încerc.
Azi am lucrat un „studiu de draperie”, sub îndrumarea inspirat importatului profesor Bonea, de la Cluj. Voi, probabil, veţi fi încântaţi de ceea ce am postat eu aici. Dumnealui, însă, mi-a găsit vreo zece pricini pentru care puteam merge, la colţ, să plâng. Dar eu nu plâng. Eu sunt o optimistă şi, sincer, aşa vreau să mor. Adică atât de optimistă sunt, încât simt că sunt... nemuritoare.
Aici ninge ca în poveşti. Şi e totul alb şi frumos şi nefiresc de curat.
Curaţi să rămâneţi şi voi, dragii mei.
Respecte!