Peştii nu vorbesc

Sunt proaspăt sosită din Tabăra Naţională de Pictură de la Hoteni - Maramureş şi simt nevoia ca, înainte de a bate câmpii despre postarea de astăzi, să le mulţumesc din suflet gazdelor noastre de acolo, preotul Ioan Ardelean şi minunatei sale soţii, preoteasa Luminiţa. Totul a fost o încântare – de la peisajul bucolic din acea zonă, la colegii de breaslă veniţi din toate colţurile ţării. Vă spun despre acest eveniment, nu pentru informarea dvs. culturală – ar fi plictisitor, ci pentru că, pentru mine, a fost o adevărată lecţie de viaţă. Aceşti doi oameni, părintele şi soţia sa, au 10 copii. Doi ai lor, 8 luaţi de suflet. Acolo, în acel colţ uitat de lume, în fiecare dimineaţă, casa se umple de viaţă, toată suflarea ştie ce are de făcut, de la mic la mare, iar cuvântul „mami” este pe buzele a zece copii. Am învăţat, aşadar, că este mult mai plăcut sufletului să ajuţi pe alţii, în loc să te plângi cât e ziua de lungă, uneori inventând pricini de supărare.

Eu nu pot decât să mă consider un om norocos, că am întâlnit astfel de oameni.

Să ne revedem cu drag!

Pictură executată în cuţit de paletă, cu vopsea de ulei, pe pânză pe şasiu de lemn, dimensiuni 50x70 cm.