marți, 28 decembrie 2010

Valea Soarelui


Mi-a venit aşa, deodată, un dor de toamnă, de să nu mă întrebaţi. Toamnă de-aia, călduţă şi cuminte. Cu soare blând. Cu seri călduţe, mirosind a porumb fiert şi castane coapte. Desigur, poezia asta ţine exact până mă uit pe fereastră. Când văd nămeţii. Că, vorba ştim noi cui, a venit iarna drăguţa. Brrr. Dar, din câte ştiu eu, amintirile, uneori, pot ţine şi de cald. Sufletului, fireşte.
Vă doresc o iarnă… grăbită.
Respecte!

4 comentarii:

  1. Fooarte frumos!!deosebit!cald!minunat!
    ar fi interesant de stiut si ce dimensiune are panza.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur mult ca-ti place, criticdegang. Cat e de mare? Sincer, mult prea mica pe cat mi-as fi dorit:) 50x70 cm.Sa ne reauzim cu bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. In flori/
    Soarele/
    Si toamna.

    Lanuri/
    In zari/
    Norii toamnei.

    Arigato gozaimashita Mishule!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa traiesti, Meikyo si.. inca o data, Sarbatori frumoase!

    RăspundețiȘtergere