Motoceii

  Sunt o norocoasă, fără putinţă de tăgadă. Norocoasă, pentru că am avut acces la asemenea model. Norocoasă, că mi-au ajuns vopselele pentru dimensiunea acestei lucrări. Norocoasă, pentru că încă nu m-aţi părăsit. Dacă veţi considera că am „prins” fain modelul, să ştiţi că nici n-a fost foarte greu. Bătăi de cap mi-au dat, în schimb, motoceii. Că parcă, dintre toate cârpele, eşarfele, fularele şi alte de-alea de spânzurat întru împodobirea femeiască, nu puteam alege decât aceşti motocei de blăniţă, coloraţi cu ce le-a mai rămas, pe fundul borcanelor, ălora de la vopsitorie. Dar, într-un final, am reuşit să le dau de capăt şi să le redau „pufoşenia”.
Dacă vă place ce-a ieşit, nu vă sfiiţi să-mi daţi de ştire.

Vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi.
P.S. Nu, nu am numărul de telefon al modelului!
(Lucrare executată în ulei, pe placaj maruflat cu pânză, dimensiuni 1.40 x 1.00 m)