Eliberarea sinelui

      

    Încerc, aproape zilnic, să găsesc o „găselniţă”, ceva ce nu s-a mai văzut, pentru că nu s-a mai făcut. Şi când să zic „hop”, găsesc o lucrătură similară pe internet. Înaintaşii noştri aveau, cu siguranţă, infinit mai multă încredere în talentul lor, pentru că se simţeau unici pe uliţa lor. Dacă Georges Seurat ar fi pictat astăzi, şi s-ar fi uitat pe Google, ar fi plâns amar peste punctele lui în amestec optic. Dacă Picasso ar fi fost coleg de facultate cu mine, ar fi plecat bombănind, văzând cum ideile lui sunt prezente pe pânzele multor colegi de-ai mei. S-ar fi făcut… gigolo. Şi lista poate continua până învăţăm împreună istoria artelor.

          No, ce vreau eu să spun, până la urmă, este că am executat această lucrare doar din pânză grunduită. Am modelat-o, am uscat-o cu foenul, m-am rugat de gură să stea în poziţie de gură, de mâini, în poziţie de mâini. Apoi, pentru că-i pânză, am pictat-o. Ce a ieşit, vedeţi şi voi. Am căutat, după ce am terminat lucrarea, pe internet, să găsesc ceva similar. N-am găsit. Nici n-am insistat. Că aveam nevoie, şi eu, ca omu’, de puţină încredere de sine.

          Sper să-mi spuneţi efectul ce-l produce asupra ochiului şi a… sănătăţii voastre psihice :D

          Cu mult drag, până data viitoare!

Pictură în ulei, pe pânză modelată, pe şasiu lemn, 30x40 cm.

Reşedinţa mea de vară…

        Doamne, ce fericită aş fi cu o căsuţă de-asta, neaoş ţărănească. Cu pridvor, cu flori la ferestre. Fără termopane, fără lavabile, fără… Doar cu spoială – cât se poate de ţipătoare – şi obloane cu inimioare la ferestre. Dorinţa mea cea mai arzătoare, este să am, într-o bună zi, o căsuţă, undeva la ţară, într-un loc uitat de lume. Ştiu ce spuneţi acum: că aşa-i când îmbătrâneşti. Dar nu. Iaca, nu de-aia îmi doresc eu o căsuţă la ţară. Mi-am dorit asta de când mă ştiu. De când mergeam la bunica şi stăteam pe prispa casei, unde mirosea a mere, a gutui, a struguri. Şi cât eram de fericită…
        Cu nădejdea că anul acesta a fost dat pentru a ni se îndeplini dorinţele, vă îmbrăţişez, cu drag!

(pictura în ulei pe carton maruflat cu pânză, 35x50 cm, foto Ghiţă Porumb)

Reţetă contra mahmurelii

Se iau câteva lămâi - se strâng până vedeţi că nu mai suflă - puneţi zeama obţinută într-un pahar. Aşezaţi paharul pe masă, cât mai la vedere. Fără zahăr, că pe cine vrem noi să păcălim aici?? Buuun. Acum vă aşezaţi încetuc pe un scaunel, vă uitaţi la ce a rămas din lămîi – cam atât cât să vă lovească mila. După care, cu o lacrimă în colţul ochiului (ochilor, dacă aveţi doi), desfaceţi o bere rece şi o beţi în tihnă, urându-vă numai de bine în anul ce tocmai a venit. După asta, vă duceţi uşurel în pătuc, nu de alta, dar dacă muncim în prima zi a anului, e semn că asta vom face până în 2013. Şi ar fi mare păcat să ne risipim în chestiuni mărunte.
Vă doresc un an frumos şi multă sănătate.
Cu mult drag!

(pictura în ulei, pe carton maruflat, 35x50 cm)

An Nou fericit!

M-am gândit că ar fi frumos să închei anul cu ceva de sezon. Şi, ce-ar putea fi mai de sezon decât zăpada? Da, ştiam şi eu răspunsul: ploaia! Îmi este şi teamă să mă uit în grădină, că aproape sigur voi vedea ghiocei. Deci, cum spuneam, tocmai pentru că iarna nu vrea să vină, m-am inspirat dintr-o imagine bucolică, surprinsă de fotograful Ghiţă Porumb, încă de pe vremea când nu se inventaseră tunurile de zăpadă artificială. Că tot am amintit de iarnă, vreau să vă spun că mi-am coborât patinele din pod, le-am uns cu slană şi am pornit hotărâtă spre patinoarul – tot artificial – din centrul oraşului. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că-s cam 10 persoane pe metru pătrat. M-a lovit indignarea: femeile astea n-au de făcut sarmale? Copiii ăştia n-au oră de culcare? M-am uitat preţ de o jumătate de oră la fericiţii care frământau sub patine ceea ce fusese, cu ceva vreme în urmă, gheaţă, şi când am văzut că alţii – fără număr, fără număr – aşteptau să acceadă la pătrăţelul alb, m-am dus, respirând cu nesaţ aerul proaspăt, de primăvară, către casă.
Până la urmă, starea de bine şi de sărbătoare este în sufletul nostru.
Vă doresc, din inimă, un An Nou împlinit, sănătos şi rumen în obraji!

(pictură în ulei, executată în cuţit de paletă, pe pânză pe şasiu lemn, 70x50 cm)

Galeria jucătorilor de scrabble – Alexandru Lacatis

Nici că puteam picta un portret mai potrivit acum, în ajunul sărbătorilor de iarnă. Şi spun asta pentru că Alexandru Lacatis – Mihu cum ne place nouă să-i spunem – degajă atâta blândeţe, încât eu, ca femeie, mă simt chiar niţel cam neşlefuită în preajma lui. Poate tocmai pentru că este înalt şi solid, încape în el atâta bunătate şi bun simţ. Sincer, dacă s-ar putea clona, aş fi prima înscrisă pe listă pentru a primi un exemplar. Acum, veţi spune că ce mare chestie, că e plină lumea de bărbaţi „bine”. Bine, bine, dar poate nu ştiţi că, spre deosebire de cei „bine”, Mihu al nostru, dacă ar putea şi dacă ar vrea, ne-ar da şi nouă puţin din „mintoşenia” lui. Şi tot i-ar rămâne cât să-i prisosească. Şi, ca să mă credeţi, punctez ceea ce am spus, felicitându-l pentru poziţia de campion naţional, pe anul 2011, la scrabble.
Un An Nou fericit, dragă Mihu!

(pictura in ulei pe panza, 30x40 cm)