Galeria jucătorilor de scrabble – Cornel Faur (cornf)

Sau, cum i se mai spune, omu’ cu mapa. Domnul Cornel are, de fapt, o sumedenie de mape. Care mai de care mai bibilită şi mai plină de cuvinte. Ăsta-i rău! V-o spun eu. Când am fost la prima mea competiţie de scrabble, am mers aşa, senină, convinsă fiind că nu mulţi cunosc DEX-ul ca mine. Ei, dar când a început a turna domnul Faur cuvinte – stăteam încruntată, încercând să îmi dau seama în ce limbă vorbeşte – mi-am dat seama că-s departe de adevăr. Şi, deşi nu uit cum m-a umilit de fiecare dată (în forul meu foarte interior, se înţelege), nu pot să nu-i recunosc meritele. O fi el campion, o fi el premiat şi meşter mare într-ale cuvintelor, dar, până una-alta uite că l-am făcut şi eu pe el. Nu de alta, dar am auzit că are acasă o vitrină cu trofee. Şi, Doamne, ce bine i-ar şedea printre cupe şi medalii cu pănglicuţe tricolore. Care pănglicuţe mi le doresc şi eu. Să aibă, fireşte, ceva greu la capăt. Că de vitrine, nu duc lipsă. Acestea fiind spuse, la mai mare maestre şi să ne auzim sănătoşi.
Respecte!

Notă: Aceste picturi nu obligă modelele la şi cu nimic. Vizionare plăcută!

Galeria jucătorilor de scrabble – Lucian Grosu

Încep prin a (mă) plânge. Până la urmă, nu-i greu să pictez. E mai greu să postez. Mereu, aceeaşi problemă, cu albul luminos ce-mi iese în evidenţă de la aparatul foto. Dacă până acum m-a mai deranjat, pe ici, pe acolo, acum sunt de-a dreptul supărată. Pentru că modelul ales de mine s-a hotărât să poarte alb. A aflat dumnealui că se poartă albul. Adevărul este că-l prinde… (off, iar nu pot face zâmbeţele). Ştiu că nu există cuvântul, dar sună aşa drăguţ… Eheee, şi pe lângă chestiunea cu albul, a mai intervenit o problemă. Nu mi-a încăput pe pânză. L-am luat eu, cu binişorul, mai de la barbă în sus şi, când să-l duc la bun sfârşit, am văzut că mai era ceva din frunte. N-a încăput toată. Vă imaginaţi voi cam pe unde se termină, da?

Şi, că tot am adus vorba despre frunte, se impune o întrebare. De ce mă mai mir că iau bătaie la concursuri?

Domnule Grosu, dacă, în drumurile dvs. vă opriţi şi pe blogul meu, vă salut cu căldură şi respect. 

În speranţa unui aparat foto mai intelighent o ţâră şi cu gândul că nu vă voi pierde după această postare i(luminată), vă doresc o seară frumoasă!

P.S. Credeţi sau ba, căţelul meu a mâncat azi două prune. Adevărate. Şi a scuipat sâmburii, ca microbiştii cojile de la bomboanele agricole.

Galeria jucătorilor de scrabble – Adi Popan

Nu ştiţi voi de câtă vreme mă munceşte gândul acesta. Adică să-i pictez pe jucătorii de scrabble. Dacă aţi fost atenţi cât de cât, aţi văzut că cealaltă – la fel de mare – pasiune a mea, este jocul de scrabble. Şi la scrabble, la fel ca în pictură, dau totul din mine. Adică trăiesc cu speranţa că numele meu înseamnă (sau, mai corect, va însemna) ceva. Of, ce ţi-e şi cu omu’ asta. Face orice să iasă din anonimat. Unii fură, alţii duc o ţară de râpă, unele pozează în şi cu iepuraşi. Eu, mai modestă din fire, mi-am găsit două pasiuni în care, în timpul rămas, nu prea mai este loc pe podium şi pentru mine. Vedeţi, n-am spus că nu-s în stare, ci doar că mi-e timpul scurt. Dulce mediocritate, bătătorite ţi-s cărările!

Şi, cum vă spuneam, m-am decis, totuşi, să fac această galerie. Dacă mă mişc natural, până la turneul de scrabble, din septembrie, sper să am cât să pun de-o expoziţie. Trebuie să fac o specificaţiune, monşer (mi s-a părut mie că sună bine asocierea ăstor două cuvinte). Toţi cei care se vor regăsi în această galerie, nu trebuie decât să se admire. Faptul că se vor regăsi aici, nu-i obligă cu şi la  nimic. Încă o rugăminte: dacă cineva nu vrea să apară în panoplia mea de pricepuţi într-ale literelor, să-mi spună.

Pentru început, m-a inspirat Adi Popan, jucător de frunte – ioi, ce comunist sună – şi om cu sufletul cât casa. Dacă-l cunoaşteţi, anunţaţi-l că-i aici, la mine pe blog, că doar-doar s-a bucura.

Mie mi-a fost dor de voi. Da’ vouă de mine?

Respecte

Flori de soare

Oare, când Dumnezeu a făcut florile, nu s-a gândit nici o clipă la ce ne supune pe noi, novicii într-ale picturii? Toată lumea îmi spune: dacă vrei să vinzi, pictează flori. Simt eu, însă, aşa, că nu îmi este croită pensula pentru flori. Îngerul meu mi-a umplut casa, cu ce altceva în sezonul acesta, decât cu floarea soarelui şi mi-a şoptit, cumva insinuant: uite ce frumoase sunt, hai că poţi! Pfuai, ce mă răscoleşte pe mine chestia cu ştiu că poţi… Mi-am pus - cu greu -, nervii, înapoi în cutiuţa lor şi, cu un calm absolut aparent, m-am apucat să pictez. Ce m-a liniştit, oarecum, este că m-am gândit imediat la doamna Claudia Mihai. Cei care îndrăgiţi jocul de scrabble, ştiţi despre cine vorbesc. Dumneaei a făcut o prezentare a blogului meu, pe site-ul www.scrabblero.ro, prezentare ce mi-a mers la suflet. Şi, cum nici  o faptă bună nu rămâne nepedepsită (sic), îi dedic aceste flori. Nu de alta, dar mi-a spus că i-ar fi plăcut tabloul cu flori (ăla care conţinea şi o părere de floarea soarelui). Din păcate, e dat. Dar l-am făcut pe ăsta. Tot o părere de flori de soare. Nu vă mai legaţi de mine, da? Cum să fi spus? Flori de floarea soarelui? Multe de floarea soarelui? Sau o grămadă de floarea soarelui? Da, aşa parcă sună mai bine. Poate, puţin prea grămadă...

Şi, până la urmă, de ce oare mă jenez eu de câte ori nu mi se mişcă pensula în stilul lui Vincent al Goghului?!

În speranţa că veţi continua să fiţi blânzi cu mine, să ne revedem sănătoşi.

Respecte !

Cum se rezolvă criza

Eu am o propunere. Serioasă. În locul elegantelor săli parlamentare, fiecare dintre aleşii noştri să ocupe un loc, în tihnă, cam aşa, ca în tabloul meu. Omu’ şi scaunu’. Fără nici un fel de constrângeri . După plecarea modelului meu, am un loc disponibil. Îl ofer cu mare drag unuia dintre cei care ne conduc – sau, mă rog, aşa cred ei – ţara.

Avantajele propunerii mele:

1) nu se poate instala laptop pentru vizionat meciuri sau maseuze chinezoaice.

2) nu se poate certa cu colegul din opoziţie (de fapt, în această situaţie, nu are nimeni opozanţi; toţi fiind cât se poate de egali)

3) pot face tot ce le trece prin… cap (cap?!)

4) legile, ordonanţele şi alte cele emanate de domniile lor, vor merge direct acolo unde le este locul – care va să zică, se elimină birocraţia.

Notă: Pentru relaxare, din vreme în vreme, se poate trage apa. Susurul produs va fi cel a unui izvor cristalin de munte. Adevărată sursă de inspiraţie pentru aleşii noştri.

Ei dacă nici aşa nu va merge treaba în ţara asta, mai gândiţi şi voi ceva, că eu sunt, deja, la limită.

În speranţa că Gânditoarea mea le va da de gândit şi altora, să ne revedem cu bine săptămâna viitoare, după ce mă întorc de la turneul de scrabble. Acolo, fireşte, nu merg să gândesc (asta este tema zilei, da?), merg doar să văd jucători adevăraţi şi să vin acasă cu sentimentul că sunt mai paralelă la întoarcere decât la plecare.

Şi, dacă tot a venit vorba de scrabble, poate vă tentează să încercaţi – cei care încă n-aţi făcut-o – să îngroşaţi rândurile celor ce îndrăgesc acest minunat joc, scrabble.

Până atunci, să auzim de bine.

Respecte!

Lucrare executata in ulei,pe panza, pe sasiu de lemn, dimensiuni 60x40 cm, rama inclusa