Fac copii frumoşi!

Nu, nu în sensul în care credeţi voi. Aşa îi fac alţii. Eu doar îi pictez. Şi mă bucur de câte ori văd un copil frumos. Tăticul acestei fetiţe, pe numele ei Mara, mi-a umplut atelierul de lumină. Atâta fericire pe faţa unei persoane, rar mi-a fost dat să văd. Adevărul este că, doar prezenţa chipului Marei pe pânză, mi-a adus zâmbetul pe faţă, ori de câte ori o priveam. Este prima mea încercare şi, să fiu foarte sinceră, mi-a fost teamă să pictez copii. Dar, după faţa mai sus menţionatului tătic, eu cred că mi-a reuşit. Poate şi pentru că am pictat-o cu mult drag. Cred că, de fapt, e mai simplu să pictezi copii. Nu tu riduri, nu tu cearcăne, nu tu cute de expresie… Să vă spun un secret. Cred că mi-am asigurat şi al doilea portret de copil, pentru că am aflat de la – nu spui cine – că mai vine unu mic. La acelaşi tătic : ) Şi, cum nu-i pedagogic să nu dai la amândoi copiii deopotrivă… m-am scos : )) Îi urez Ritei – mama Marei şi a celui ce va să vină –, La Mulţi Ani sănătoşi şi frumoşi!
Respecte!