duminică, 14 noiembrie 2010

Parizianca

M-am tot gândit, dar n-am reuşit să găsesc o imagine a pariziencei moderne, aşa că, iată, bat aceeaşi cărare şi pictez, fireşte, o madame, o dansatoare de cabaret sau, ştiu şi eu, poate ultimul client… N-am postat mai repede, pentru că, în fiecare dimineaţă, când vroiam să-i fac o poză tabloului, constatam că trebuie să-i refac machiajul. Şi ieri aşa, azi aşa, până am prins făptaşul. Era îngerul meu care, presupun, a rămas cu reminiscenţe păcătoase, din vremea când era pământean. I-am surprins, dimineaţa devreme, sărutându-se. Iar îngerul meu avea pe faţă atâta roşu, c-am crezut c-a făcut vreo boală cu… transmisie. Pe vremea franţuzoaicei cu pricina, nu se descoperise, încă, rujul cu transfer zero. Aşa că, dacă ştiţi pe cineva care n-are obligaţii şi vrea aşa ceva la casa lui, s-o ia de-aici, că-mi strică ploile. Şi, uite, ca să nu zică neamurile celui care o ia, că-i o…. mă rog, uşurică, putem s-o promovăm ca fiind midinetă.
Respecte!

6 comentarii:

  1. Permite-mi,te rog,sa comentez astel:

    "Ni se închid
    Privirile
    În sclipătul
    Iubirii,
    Şi nu mai dorim
    Decât ultimul
    Sărut
    Al nici unei
    Alte fericiri...
    Clopotul
    Cerului
    Sună amurgiri...
    Noaptea
    Să ne afle
    Îmbrăţişaţi..."

    Felicitari!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos. Multumesc Error }{

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe mine ma ducecu gandul la Manon Lescaut! Pe cand un cavaler des Grieux?:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Theiana, pai la cine crezi tu ca se uita Manon?:p N-are rost sa-l pictez, ca-i picat rau in freza dupa Manon, acest cavaler Grieux, si n-o sa-l mai vrea nimeni in conditiile astea:))

    RăspundețiȘtergere