miercuri, 24 noiembrie 2010

Se vede fericirea pe faţa mea?


Pentru că, o vreme, nu voi reuşi să pictez acasă şi pentru că mi-e teamă să nu mă uitaţi, am să postez fiecare lucrare de-a mea realizată în atelierul facultăţii. Că-i bună sau nu, că va fi lucrare de nota 5 sau 10 (wow, ce optimistă sunt), jur să nu ascund nimic din ceea ce fac eu acolo. Îmi este destul de greu, pentru că am de recuperat aproape două luni de zile. Dar mă străduiesc şi voi încerca să nu vă dezamăgesc. Vreau să vă spun că, în prima zi de atelier, am fost în stare de şoc. Când mi-au spus pe ce dimensiune trebuie să pictăm, nu m-am putut aduna vreo două ore. Am stat ca prostu’ în faţa şevaletului. Eu, care am pictat pe suprafeţe mici, destul de pigulit şi migălit, să pictez pe o suprafaţă cât o uşă de dulap de haine… Am început în stilu-mi caracteristic şi, când am simţit că nu mă mai ţin nervii şi că au trecut şase ore fără să se contureze ceva concret, am luat spatula şi, cu tupeu, am umplut spaţiul într-o singură oră. Eu care nici în vis n-am pictat vreodată în cuţit sau spatulă sau cum le-o spune. Nu se vede prea bine în imaginea asta maniera de lucru abordată, dar mâine îi voi face o poză pe lumină de zi. Acuma mă duc în pat, să stau cu picioarele în sus, că atâta mă pot durea : )
Pe mâine!

9 comentarii:

  1. Un om care traieste in spiritul valorilor ce sprijina viata,nu va incerca sa dovedeasca nimic;nici sfintenia,nici bunatatea,nici puterea sa.De aceea,oamenii de acest calibru traiesc mai degraba in izolare,dar atunci cand cerem exprimarea iubirii s-ar putea sa-i intalnim,iar intalnirea cu ei ne poate schimba viata.

    Asta s-a intamplat,draga Misha! Felicitari si Felicitari!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Error, cand am inceput sa citesc comentariul tau, mi s-a strans inima. Am crezut ca ma critici:) Sincer, am recitit textul, sa fiu sigura ca am inteles bine. Si cred ca am inteles. Drept pentru care, nu pot sa-ti spun decat ca iti multumesc mult. Da, asta era scopul initial al acestui blog. Sa-i fac sa inteleaga, pe toti cei suparati pe viata si pe ce li se intampla, ca de noi depinde sa fim frumosi si sa luam din viata tot, pana la ultimul strop. Sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bun...si eu cum le mai am in fata ca sa ma inspire?!

    In fata eternului/
    Doar vise
    Si soare.

    Arigato gozaimashita, Mishule!!
    Superb tabloul!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ca acuma, Meikyo, cum altfel sa le ai in fata? :) Multzam fain de hayku. Tu esti unul dintre sustinatorii mei de baza:) Sper ca ne vedem la Snagov, da?

    RăspundețiȘtergere
  5. criticlesinatingang25 noiembrie 2010, 00:18

    Sa te uitam?Cum poti crede asta?Suntem inca in uimire totala si cred ca te invidiem un pic ca viata ti-a dat atat de multe calitati si atat de multa vointa si atat de multa vivacitate si ..si ce ti-a mai dat,sau ce nu ti-a dat?Cred ca de toate!Felicitari !!!(aici aplauze)
    Mai degraba o sa ne uiti(tu),e vechi pacatul
    si nu esti prima vinovata!:)(asta pentru ca deja programul tau devine din ce in ce mai incarcat)

    RăspundețiȘtergere
  6. Acum zambesc:),ma uit la prima poza,cat de incantata esti,se vede,ca un copil la cutia cu jucarii:)sau la cutia cu bomboane:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Se vede bucuria ta si in stilul aruncat al obiectelor:) La cata vivacitate ai ma mir ca ti-a luat o ora sa umpli panza:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Leshinat sau neleshinat, la fel de bucuroasa sunt cand ma bagi in seama cu un comentariu - care, fie vorba intre noi, se lasa din ce in ce mai asteptate - mai ales cand este asa.. plin de calitati. Ale mele, fireste:)) Multumesc mult, criticdegang si nu, n-am cum sa va uit eu pe voi, pentru simplu motiv ca, pana la urma, acesta este un jurnal pe care eu ar trebui sa-l completez de cate ori produc ceva... artistic:p Sanatate multa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Pic, obiectele din pictura sunt bun date, adica nu le alegem noi. Ca le-am imprastiat eu, asta da... am incercat sa-mi usurez munca:p Pup }{

    RăspundețiȘtergere