Să vă aducă anul nou împliniri (de exemplu, eu, de-aş putea, m-aş mai împlini cu vreo 5 kg), sănătate (E cineva bolnav? Nu? Să nici nu fie!!), bani cât să vă permiteţi o excursie în Bahamas (e la reducere în sezonul asta), dragoste (nici prea-prea, că ia minţile). Cam astea ar fi urările mele, foarte pe scurt, că vă e plin podul de ele…
Ataşez, în loc de felicitare – o, Doamne, cine a mai trimis o felicitare, aşa, pe viu, prin poştă, în ultimii 20 de ani? Că, sincer, era tare plăcut să găseşti în cutia poştală câteva plicuri, de sărbători. E moda SMS-urilor. N-am trimis şi nici nu voi trimite vreodată. Cu atât mai mult, cu cât sunt din ce în ce mai impersonale. No, chestie de gusturi, fireşte…
Deci, ataşez câteva lucrări – temă pentru sesiune, fireşte – în tuş. M-am învârtit prin peisaje, abstract, căniţe cu flori dar, în final, tot la portrete am ajuns. Cei ce se vor recunoaşte în aceste desene în peniţă, dacă nu se plac, să se prefacă a nu fi ei. Dacă le place, nu pot decât să mă bucur… deşi, la lipsa de îndemânare de care dau dovadă la cursul acesta, e lesne de imaginat că nu voi avea motive de bucurie. Da nu-i nimic. Eu mai încerc.
Că tot veni vorba de măiestrie, să vă spun un secret: dacă primul atelier nu era cel de pictură, pe soarele meu că nu mai mergeam la şcoală. Dar, dacă-i musai, cu plăcere. De fapt, unde ar putea fi plăcerea, să stai aplecat de spate şi să scarpini cu peniţa ore întregi o bucăţică de carton, până să iasă ceva.
În speranţa că măcar v-aţi luat porţia de urări din jurnalul meu, vă mai doresc încă o dată, din suflet, La mulţi ani!!!
Respecte!
Ataşez, în loc de felicitare – o, Doamne, cine a mai trimis o felicitare, aşa, pe viu, prin poştă, în ultimii 20 de ani? Că, sincer, era tare plăcut să găseşti în cutia poştală câteva plicuri, de sărbători. E moda SMS-urilor. N-am trimis şi nici nu voi trimite vreodată. Cu atât mai mult, cu cât sunt din ce în ce mai impersonale. No, chestie de gusturi, fireşte…
Deci, ataşez câteva lucrări – temă pentru sesiune, fireşte – în tuş. M-am învârtit prin peisaje, abstract, căniţe cu flori dar, în final, tot la portrete am ajuns. Cei ce se vor recunoaşte în aceste desene în peniţă, dacă nu se plac, să se prefacă a nu fi ei. Dacă le place, nu pot decât să mă bucur… deşi, la lipsa de îndemânare de care dau dovadă la cursul acesta, e lesne de imaginat că nu voi avea motive de bucurie. Da nu-i nimic. Eu mai încerc.
Că tot veni vorba de măiestrie, să vă spun un secret: dacă primul atelier nu era cel de pictură, pe soarele meu că nu mai mergeam la şcoală. Dar, dacă-i musai, cu plăcere. De fapt, unde ar putea fi plăcerea, să stai aplecat de spate şi să scarpini cu peniţa ore întregi o bucăţică de carton, până să iasă ceva.
În speranţa că măcar v-aţi luat porţia de urări din jurnalul meu, vă mai doresc încă o dată, din suflet, La mulţi ani!!!
Respecte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu