sâmbătă, 29 octombrie 2011

La mulţi ani, Elenuş!



Când ai doi copii, trebuie să faci cumva să-i împaci pe amândoi, nu-i aşa? Mai ales că s-au născut în exact aceeaşi zi! Că, de la o vârstă, deşi ştii că-i încurci, ai face orice să fii înconjurat de ei. Ei nu ştiu, dar ne alimentăm din exuberanţa şi visele lor. Sau ei ştiu şi de-aia ne ocolesc? Oricum, eu mă înconjur de copiii mei aşa, mai pe ocolite, iar ocolul este de vreo 2000 de kilometri. În cazul acesta, zic eu, nu pot fi acuzată că le iau energia, libertatea, iarba… verde de acasă. Mie îmi place vorba aia: mai răruţ că-i mai drăguţ : ) Acu, îmi place nu-mi place, asta este. Deci: Elenuş este fata dragă lui Mihai, Mihai fiind băiatul meu. De aici rezultă ceea ce era de demonstrat: Elenuş este şi fata mea. Bine, de-a lungul vieţii am fost înconjurată de multe fete (a la Mihai), dar cred că ideea de a avea o aşa soacră (adică pe mine) le-a făcut să-şi ia câmpii. Elenuş încă mai rezistă. Să fie oare motivul tocmai cei 2000 de kilometri? Nu creeeeeed. Bun, prezentările fiind făcute, să explic şi cadoul. Am aşa: lucrare cu o vază cu o floare, cu o vază cu 3 flori, cu o vază cu nenumărate flori. Dar, pentru o aşa fată, mi s-a părut puţin. Şi, ce mi-am zis (eu mie): ia să comand un vapor întreg de flori, din Olanda. Doar că, nu ştiu cum se face, dar se ţine ghinionul de mine, mai ceva ca sărăcia de român: au blocat ai noştri vapoarele olandeze cu flori, să le caute de… de microbi. Ai dracului microbi ce sunt ei, cum vor să ruineze ţărişoara noastră. Mare noroc cu vigilenţa autorităţilor române. Încă pluteşte vaporaşul cu flori pe mare, sau pe Dunăre, sau (fir-ar ea de geografie) pe undeva pe apă, oricum. Şi, pentru că nu mai rezistă încă un drum până la sărbătorită, le-am pictat repede, aşa, la grămadă. Multe au căzut în apă, alte câteva stau să cadă, dar, una peste alta, cam astea ar fi florile pentru Elenuş, împreună cu urarea de La mulţi ani! şi Sănătate!
Cu drag, pretena.

P.S. Vaporul îl vreau înapoi.

La mulţi ani, Mihai!

        

           Pentru că, pur şi simplu, n-am avut timp să pictez ceva absolut special de ziua ta, dragul meu băiat, încerc să dau o utilitate acestei lucrări. Tocmai ce mi-ai spus că sunt foarte scumpe chiriile acolo, aşa că uite cum facem: Podul e rezistent, din piatră, iar dacă stai pe partea dinspre lanul de grâu, eşti ferit de curent. Şoseaua este chiar deasupra şi, pe jos, faci doar 20 de minute până la muncă. Numa’ ai grijă să te înveleşti bine şi mai ales să-ţi pui ciorapi groşi, că nu-i de glumă cu umezeala. Auzi? Dacă vin alţii şi vor să-ţi ocupe locul de sub pod, numai’mi spui şi se rezolvă. Că doar la mine-i pensula, nu? Da, ştiu, era mai bine dacă-ţi făceam o casă. Dar stau şi mă gândesc: dacă nu ştii cum e să n-ai o casă, ai putea aprecia dacă ai primi una aşa, hop-ţop, peste noapte? Nuuu. Dar, promit solemn că, până la anul, dacă nu te ia… valu’, îţi face mama o casă frumoasă, cu mansardă şi muşcate în pridvor.
          Îţi doresc viaţă lungă şi plină de bucurii şi, mai ales, nu renunţa niciodată la vise.
          Semnat: Mutzik



duminică, 16 octombrie 2011

Simplitatea e frumoasă


      Am fost nevoită să fac o reproducere (temă) şi am ales să pictez după Amadeo Modigliani (1884- 1920), sculptor şi pictor italian, cu puternice influenţe africane în arta sa. De Modigliani, presupun că a auzit mai toată lumea. Ceea ce s-ar putea să nu ştiţi, este că a fost ucenic al lui Brancuşi. Şi nu (doar) mândria naţională m-a determinat să îl aleg, ci faptul că pictura acestui artist mă unge la suflet. Adevărul este că, de când lumea, ce-i simplu e şi frumos. Lucrarea se numeşte „Portrait Of Woman In Hat” (Jeanne Hebuterne In Large Hat). Dacă această reproducere vă va incita curiozitatea de a vedea şi alte lucrări ale acestui pictor, înseamnă că ceva-ceva tot am făcut şi eu pentru artă (sic). Vă îmbrăţişez, cu drag şi, să nu uitaţi: simplitatea e frumoasă!