miercuri, 29 decembrie 2010

Too much noise


Mai mult ca sigur, mulţi vor înţelege cum vor ei, adică greşit. Ce vreau eu sa spun prin pictura asta? Cam şi doar atât: credinţa nu se bate la tobe, nu trebuie nici „îmbrăcată” frumos duminica la slujbă. Credinţa trăieşte înlăuntrul nostru şi trebuie crescută, în noi, până avem atât de multă, încât nu ne vom da seama că se hrănesc şi alţii din ea.
Sărbători frumoase!

marți, 28 decembrie 2010

Valea Soarelui


Mi-a venit aşa, deodată, un dor de toamnă, de să nu mă întrebaţi. Toamnă de-aia, călduţă şi cuminte. Cu soare blând. Cu seri călduţe, mirosind a porumb fiert şi castane coapte. Desigur, poezia asta ţine exact până mă uit pe fereastră. Când văd nămeţii. Că, vorba ştim noi cui, a venit iarna drăguţa. Brrr. Dar, din câte ştiu eu, amintirile, uneori, pot ţine şi de cald. Sufletului, fireşte.
Vă doresc o iarnă… grăbită.
Respecte!

Galeria jucătorilor de scrabble – Cristina Sandu şi Dan Sibef


       Unora le este greu, tare greu, să se despartă de copilărie. Cred că doar acesta e motivul pentru care „Gropiţe” – proaspăt trecut la seniori, s-a… lipit cu tot sufletul de Cristina - junioară. Sau, ştiţi voi ceva şi mie nu-mi spuneţi? : ) Ce ştiu eu, este că aceşti doi copii frumoşi, au făcut ceva „gaură” în bugetul federaţiei, luând cupe după cupe. Mă veţi întreba de ce i-am pictat împreuna. Simplu: promoţie 2 în 1. Pentru ca-s mai… mititei, au încăput doi pe-o pânză. De fapt, ce spun eu aici? Când doi se iubesc, încap şi-ntr-o coajă de nucă.
       Mai multe nu spun, ca poate, cine ştie, fără să vreau, „dau din casă”.
       Doar atât ar mai fi de zis: să ne mai şi… copilărim, din când în când!
                                                                  Respecte!

duminică, 26 decembrie 2010

Visul Afroditei

      Am spus că nu mai pictez până după sărbători? Până după sesiune? Ei, dragii mei, câte nu spune omu’ la necaz? Care era necazul meu? Că am de învăţat şi numa’ nu se lipeşte. Că, ce să zic, nici nu pot picta dacă nu ştiu ce înseamnă osteoblastul sau simfiza sau trohleea sau condilul. Ce învăţ azi, uit mâine. Să fie vârsta de vină? Să fie mâncărimea ce mă cuprinde în vârful degetelor, la vederea pânzei goale? Nu ştiu. Ce ştiu sigur este că abia aştept să împart cu voi bucuria creaţiei mele, fie ea bună ori slabă.
      Cu speranţa că, măcar o persoană, va „gusta” ce-am pictat eu aici, vă las să vă faceţi în tihnă bilanţul anului ce stă… să plece.
      Respecte!

vineri, 24 decembrie 2010

Sărbători fericite!


        Nu m-am putut abţine şi am pictat, astăzi, în ajunul Crăciunului, un colţ de iarnă, special pentru voi. Nu de alta, dar n-am vrut să trec în noul an, fără să vă urez, tuturor, Sărbători Fericite! Sănătate şi înţelepciune. Belşug şi voie bună. Viaţă lungă şi împlinită.
        Vă mulţumesc tuturor, atât pentru vorbele frumoase, cât şi pentru critici. Sper ca, mie personal, să-mi aducă noul an mulţi admiratori şi, pentru că voi fi, sper, mai bună într-ale picturii, tot pe atâţia critici.
        Să ne găsească Anul Nou mai buni şi mai îngăduitori.
Respecte!

duminică, 19 decembrie 2010

Aceeaşi Mărie, mai înfrunzită…


Nu întotdeauna, viziunea artistului – aia eram eu -, corespunde cu cea a profesorului. Mi-am prezentat tema cu dealul, dar mi s-a spus că „nope, nu-i ok, întrucât casa bate dealul”. Şi, pentru că următoarea temă, la pictură, este cu clădiri, l-am întrebat pe prof dacă pot lăsa lucrarea pentru tema următoare. Mi-a spus că „nope, dealul bate casele”. I-am spus că, ok, voi face altă pictură. Mi-a spus, din nou, că „nope, găsiţi o soluţie la aceasta”. No, ce-a ieşit, vedeţi şi voi. Sper că, de data asta, dealul este „majoritar” că, dacă iar aud că „nope”,… De la voi nu vreau decât o confirmare a faptului că da, dealul vă sare în ochi. Atenţie, dacă vă sare prea tare, clăti ochii cu apă călduţă.
Până data viitoare, bucuraţi-vă de toamna de aici, că afară, vorba lui „Moşgerilă”, a venit iarna drăguţa.
Respecte!
P.S. Aceasta a fost „În sfârşit, o pată de culoare"...

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Vacanţăăă!!!


Dragii mei, am luat vacanţa. Sau, mă rog, aşa scrie pe orar. Că, de fapt, am de lucrat la schiţe, picturele, peniţe, sepii, cărbune şi alte cele, în număr de vreo… 200. Unde mai punem şi teoria, care nici ea nu-i tocmai de acolo, la care am de învăţat o grămadă. Ieri, mi-am şoptit în barbă că no, asta este, ce-a fi a fi. Că doar de-aia s-au inventat restanţele. Dar azi s-a schimbat calimera. Mi s-a spus că, dacă voi fi „integralistă”, voi primi, drept recompensă, o săptămână la Londra. Apoi, zic eu, care n-am văzut, în toată viaţa mea, nimic altceva decât aeroportul din Budapesta, că merită să încerc. Măcar să încerc.
Azi am lucrat un „studiu de draperie”, sub îndrumarea inspirat importatului profesor Bonea, de la Cluj. Voi, probabil, veţi fi încântaţi de ceea ce am postat eu aici. Dumnealui, însă, mi-a găsit vreo zece pricini pentru care puteam merge, la colţ, să plâng. Dar eu nu plâng. Eu sunt o optimistă şi, sincer, aşa vreau să mor. Adică atât de optimistă sunt, încât simt că sunt... nemuritoare.
Aici ninge ca în poveşti. Şi e totul alb şi frumos şi nefiresc de curat.
Curaţi să rămâneţi şi voi, dragii mei.
Respecte!

duminică, 12 decembrie 2010

Galeria jucătorilor de scrabble – maestra sportului Claudia Mihai



Dragii mei, mari bătăi de cap am avut cu… căldura Claudiei. Ea, în sine, este, toată câtă este, făcută din culori - nu calde, ci foarte calde. Am încercat să contrabalansez cu un fundal rece. Era atât e mare contrastul, ca m-a apucat frigul. Până la urmă, am făcut, şi în fundal, „căldură”. E drept că şi poza e făcută la lumină artificială, dar mâine o voi schimba cu una mai naturală. Da n-am răbdare până mâine…
Claudia dragă, eşti un exemplu pentru mine, şi asta nu doar în scrabble. Dacă spun că mă aplec sub blândeţea ta, sper că spun totul.
Să ai sănătate şi, fireşte, bucurii. Multe.
Respecte!

sâmbătă, 11 decembrie 2010

O nouă perspectivă


V-a fost dor de mine? Şi mie de voi! Am pictat câteva clădiri din Centrul Vechi al oraşului Baia Mare. În maniera mea, fireşte. Dacă am… maniere? Normal că am. Că doar am trecut, la fel ca şi voi, printr-o multitudine de… remanieri (sic). Acu, trecând peste jocul de cuvinte, trebuie să ştiţi că, deşi v-aţi da repede seama ce-am pictat eu aici, acest colţ de oraş nu-i tocmai identic cu realitatea. Important este să vă placă şi, de ce nu, să vă motiveze să-mi vizitaţi oraşul. Că-i mândru tare. În aşteptarea sărbătorilor, vă doresc spor la bătut covoare.
Respecte!

miercuri, 1 decembrie 2010

În sfârşit, o pată de culoare


Cred că v-aţi cam săturat de alb-negru. Sincer, şi eu! Asta este o temă pentru teoria culorii. Unde-i culoarea, mă veţi întreba. Aici sunt toate culorile, doar că, suntem la faza de culori grizate şi, ca atare, toate conţin gri. În plus, dealul acesta arată cam trist, pentru că aşa este el, iarna, golaş. Dealul acesta se numeşte „Dealul Crucii”. Unde-i crucea? Ei, la asta nu ştiu ce să vă răspund. O fi luat-o vreun colecţionar, s-o fi prăpădit de la sine… Că doar suntem în România, nu? Şi, că tot am adus vorba de ţara noastră dragă, să ne trăiască. Ce le spun celor care continuă cu: „Păcat că-i populată”? Doar atât: Păcat că nu ne dăm seama cât suntem de frumoşi.
La mulţi ani, România!