marți, 3 aprilie 2012

În lanul de secară


Abia ce l-am terminat pe cel cu floarea soarelui, că m-am şi apucat de maci. Am zis că, dacă am prins şpilul, să vezi ce repede-l fac… ţaca-paca. Doar că, deşi eu am crezut că îl fac în acelaşi stil, pe măsură ce lucram la el, îmi dădeam seama că e… tot aşa, da’ altfel. Parcă este goblen. Îmi pare tare rău că nu am putut filma cât timp a ţinut expoziţia, să vedeţi reacţiile vizitatorilor. Puţini au fost cei care s-au putut abţine să nu pună degetul, să vadă dacă-i pictat sau cusut  Cineva a întrebat dacă e pictură pe scârţ. Altcineva mi-a zis – neştiind că eu sunt autorul lucrării – că trebuie că-i puţin dusă cu capul cea care a pictat; că wow, câtă răbdare, ce nebunie… Eu, dragilor, am luat-o ca pe un compliment. Că, no, trebuia să-mi culeg de undeva un moral mai proaspăt. Că al meu e pe undeva la nivelul podelei. Vă rog, dacă auziţi strigăte de durere, ridicaţi repede piciorul, ca aveţi moralul meu sub talpă. Poate, dacă vine şi aici, în nordul ţării, puţină primăvară, îmi va reînvia şi mie optimismul.
Cu drag, până la următoarea întâlnire!
(pictura în ulei, pe pânză pe şasiu lemn, în cuţit de paletă, 70x50 cm)

luni, 2 aprilie 2012

O nouă tehnică


Nici nu vă puteţi imagina cât de greu mi-a fost să nu postez ultima mea „inovaţie” în materie de pictură. Am amânat momentul, până după vernisajul care a avut loc luni, 26 martie. Aş putea să vă dau şi un link spre o televiziune locală, unde am dat un interviu. Dar nu vi-l dau, pentru că-s atâta de urâtă şi obosită… Scuze am, (port întotdeauna la mine, just in case), anume că am muncit la o lucrare de genul celei pe care o postez astăzi, cam 10-12 ore pe zi, timp de două săptămâni. Şi am reuşit să finalizez trei de acest gen. Şi-s mândră de mine cum nici mama nu-i : ) Aştept, cu multă nerăbdare şi emoţii, părerea voastră.
Să ne revedem sănătoşi, cu primăvară-n suflet!

(„Floarea soarelui”, pictura în ulei, în cuţit de paletă, pe pânză pe şasiu de lemn, 50x70 cm)