Armaghedon I

          Da, şi din punctul meu de vedere, arată ca după… potop. De ce „I”? Pentru că, fără doar şi poate, voi mai picta aşa ceva. Adică ceva la fel de greu de definit. Dar, ca să nu credeţi că-s „hăpt aşe” bolundă să-mi fac antireclamă, trebuie musai să vă spun cât de bine arată înrămat. Arată chiar vesel, mai ales pentru cei care aşteaptă pasărea Phoenix. Pentru că, nu-i aşa, fiecare cenuşă, cu pasărea ei. Am fost azi la Muzeul de Artă din oraşul nostru. I-au adus – spre vizionare, fireşte – pe Theodor Pallady, Nicolae Toniţa, Sandor Ziffer şi încă mulţi alţii. Superb şi absolut demoralizant. După ce ai văzut aşa ceva, e greu să mai pui mâna pe pensulă. Dar, ce plăcut e să visezi, nu-i aşa? Că de ce să nu sper că, într-o bună zi, cineva să spună, la fel ca mine, azi: „Am fost la muzeu şi-am văzut o lucrare de Măndicescu…” Pentru asta, oare, va trebui întâi să mor? Că dacă da, atunci mai bine mă fac eu, aici, că pictez şi voi vă faceţi, tot aici, că vă place : )

Vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi!

Natură moartă

I-am zis şi eu aşa, să sune a… pictură, da’ tare sună ciudat. Dacă vine cineva la mine şi-i dau mere, cum spun? Ia de mănâncă nişte mere moarte? Sau, să fiu mai blândă: serveşte fără teamă, că merele astea nu-s moarte, sunt doar în comă? Oare să le spun că o parte dintre ele sunt ucise de mâna mea, sau să le spun că s-au sinucis aruncându-se singure din pom? Până la urmă, vă las pe voi să decideţi dacă natura asta e moartă, vie, sau mai mult moartă decât vie. Dacă vi s-a aplecat de la atâtea mere, luaţi cu lămâie.

Vă îmbrăţişez cu mult drag!

Flori de grâu

Unde-i grâul? L-am scos din peisaj, că am lucrat în cuţit de paletă şi zău că nu-s aşa îndemânoasă să-l redau din muchie. Am pictat, în schimb, macii. Nu seamănă a maci? Ei, hai că asta-i bună. Ce, parcă eu mai seamăn cu cea care am fost la 20 de ani? Sunt în vacanţă şi zău că, dacă n-aş picta, n-aş avea ce face cu atât de mult timp liber. Aşa că, dragii mei, vreau să vă alint (aşa îmi place mie să cred : ) cu cât mai multe postări. Azi a fost o zi de toamnă superbă. Dac-ar ţine-o până prin noiembrie aşa…

Până la următoarea revedere, să auzim numai de bine!

Flori de toamnă

Îhî, aţi înţeles bine. Toamnă. Ştiu că cei din sud vor face pfui, dar aici, la mine acasă, a venit toamna. Nu ieri, nici azi. A venit prin luna mai, cu o mică pauză de vară de vreo – să zicem – două săptămâni. De două luni plouă, iar noaptea sunt cam 13 grade. Am pus lemnele în stand-by, lângă sobă. Că numai ce mă uit la ele şi deja mi-e mai cald. Atât de mult şi de tare a plouat, că mi s-a dus naibii cultura de roşii – adică toate cele zece fire. Au rămas aşa, cam ţepene, nici verzi, nici coapte. Dacă, printre ele, se mai nimereşte câte una mai roşioară în obraji, sunt la mare concurenţă cu melcii. Adică ce aştept să culeg a doua zi, rezolvă dumnealor, noaptea. Atât de mult a plouat, încât seara, când stau la o bere pe terasa (un fel de pridvor mai pătrat), văd cum se iţeşte câte-un broscoi verde, plin de el. Daca-ş avea sânge-n mine, l-aş însemna cu vopsea. Nu de alta, dar am bănuiala că-i acelaşi în fiecare seară. Nici nu intră, nici nu iese. Se „hoalbă” la mine de-ai zice că-i sunt dragă. Iar eu nu pot, sub nici o formă, să-i împărtăşesc sentimentele. Oricum, până nu vine vara şi la noi, eu nu mai stau seara pe terasă. Nu de alta, dar căţelul meu mă urmează pretutindeni şi am aşa, o nelinişte, că ar putea testa rezistenţa viitorului meu Făt-Frumos. Asta, doar în cazul în care m-ar lovi deznădejdea şi aş săruta broscoiul.

Să ne revedem sănătoşi!

Flori de mulţam fain

Deci nu, nici să nu încercaţi să mă întrebaţi ce flori sunt astea. Dacă nu erau „la vază”, s-ar fi numit arbore de… cafea. Le voi denumi mult mai simplu: „Flori de mulţam fain!” Că, până la urmă, le dedic tuturor celor care mi-au fost alături când mi-am lansat cartea. Şi le mai dedic tuturor care ştiu că şi-au dorit să participe dar n-au putut. Şi încă celor care m-au sunat după ce au citit-o şi mi-au spus că le-a plăcut. Şi celor care au citit-o şi nu m-au sunat să-mi spună că nu le-a plăcut.

Vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi!