Aceeaşi Mărie, mai înfrunzită…

Nu întotdeauna, viziunea artistului – aia eram eu -, corespunde cu cea a profesorului. Mi-am prezentat tema cu dealul, dar mi s-a spus că „nope, nu-i ok, întrucât casa bate dealul”. Şi, pentru că următoarea temă, la pictură, este cu clădiri, l-am întrebat pe prof dacă pot lăsa lucrarea pentru tema următoare. Mi-a spus că „nope, dealul bate casele”. I-am spus că, ok, voi face altă pictură. Mi-a spus, din nou, că „nope, găsiţi o soluţie la aceasta”. No, ce-a ieşit, vedeţi şi voi. Sper că, de data asta, dealul este „majoritar” că, dacă iar aud că „nope”,… De la voi nu vreau decât o confirmare a faptului că da, dealul vă sare în ochi. Atenţie, dacă vă sare prea tare, clăti ochii cu apă călduţă.
Până data viitoare, bucuraţi-vă de toamna de aici, că afară, vorba lui „Moşgerilă”, a venit iarna drăguţa.
Respecte!
P.S. Aceasta a fost „În sfârşit, o pată de culoare"...