Acuarelă falsă

V-am spus că, dacă mă ţin curelele, vă voi bombarda cu teme. Asta de acum este o tehnică, pe care, fără a avea pretenţia că am şi reuşit s-o „ating”, o voi prezenta ca fiind acuarelă falsă. Care va să zică, am lucrat în ulei, dar cu mult – ah, mamă, sufletul mă doare – ulei de in. Stau eu aşa, ca neiniţiatul în domeniu şi mă întreb cine şi de ce ar lucra în tehnica asta. Poate cei care stau prost cu finanţele şi vor să facă economie de vopsea? Poate pentru că – zic ei – ar trebui să arate ca o acuarelă, dar ţine mult mai mult în timp? Poate pentru că se face la mare viteză, adică nu stai să freci… morcovul, de exemplu, până-i iese vitamina, ci-l reprezinţi repede-repede, doar-doar s-o combina cu ceapa, aşa din mers şi, categoric, împotriva voinţei ei? Aşa repede l-am lucrat pe acesta, că nici n-am avut timp să mă gândesc ce fac. Bine-i şi-aşa rău cum este… Plec, sa mă apuc de icoana pe sticlă. Să beau o tărie înainte, să nu-mi tremure mâna?!