O colivie de aur. Da, dar tot colivie rămâne. Da’ e de aur! Da’ e colivie! Şi am putea argumenta pro sau contra până mâine. M-a întrebat îngerul meu dacă am pictat ce simt. Nuuu. În primul rând, că nu-s măritată. În primul rând, încă nu s-a „manufacturizat” colivia pentru mine. Şi, tot în primul rând, cine-i aşa nărod să cheltuiască pe o colivie de aur, că dacă-mi place omu’, mă „leg” eu singurică, nu e nevoie de o asemenea investiţie… Să trecem dară peste analiza a ceea ce a vrut artista (hehe) să zică aici – o vor face alţii după ce plec eu – şi să vă spun că aşa mi-a venit mie (după o zbatere a neuronului de serviciu). Să nu credeţi cumva că am un fetiş cu pantofi. Doar că mi se par un simbol foarte la îndemână şi de-a dreptul decorativi. Şi, dacă tot a venit vorba, să ştiţi că eu am două of-uri la viaţa mea: manichiura şi încălţămintea. Desigur, nimeni nu-i perfect, iar unii încearcă să-mi găsească scuze, afirmând cum că aş fi, totuşi, femeie.
Să aveţi o noapte minunată.
buna seara:)interesanta ideea ta...ca ai o imaginatie bogata,stiu,ca esti inteligenta,stiu,ca ai talent,stiu,ca esti foarte frumoasa,stiu,ca esti un exemplu bun de urmat,sunt convinsa...mai e si altceva cu care dumnezeu te-a inzestrat?cred ca in ziua in care te-ai nascut era tare bine dispus...sa fii sanatoasa si sa reusesti in tot ceea ce faci :)
RăspundețiȘtergereDraga Nicol, multumesc pentru tot ce mi-ai scris. Cum le stii tu pe toate...:) E totul foarte la superlativ si nici macar nu incerc sa fiu modesta. Pentru ca imi pica atat de bine...:)) Te pup si te mai astept.
RăspundețiȘtergereSincere felicitari pentru cum poti "vorbi" fara cuvinte !
RăspundețiȘtergereNici pe departe nu ma gandeam la un pantof-fetis, dar, dupa cat de bine exprima o "stare" , aproape imi doresc sa-l mai vad (pe el, pantoful), bineinteles "surprins" prin ochii si talentul tau:) !
Succes,
Daniela Morari