sâmbătă, 11 iunie 2011
Fata moşului şi fata babei
Începem cu fata babei – că fata moşului e de departe mai fiţoasă ţi mai bine îmbrăcată. Cum îl cheamă pe moş? Da’ mai contează? Irinel, Abramburel… bani să aibă. Fata babei, cum vă spuneam, e cuminte şi modestă. Asta până la măritiş. Că, după aia, o loveşte o curiozitate bolnavă, de care nu scapă până nu rupe portiţa cu Ghiţă. Este vorba de portiţa neaoşă, din lemn. Nu se face referire aici despre fata babei din Certeze – acolo porţile-s din metal placat cu marmură, sau marmură metalizată sau, orice l-ar face pe nenea Mincu să se întoarcă pe cealaltă parte, acolo unde odihneşte. În speranţa că fata babei v-a lăsat o impresie agreabilă, vă pup (bărbaţii însuraţi să nu stea la rând).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ti-am mai zis eu ca portretul e punctul tau forte. Frumos :)
RăspundețiȘtergerepup, pic :)
RăspundețiȘtergere