Armaghedon I

          Da, şi din punctul meu de vedere, arată ca după… potop. De ce „I”? Pentru că, fără doar şi poate, voi mai picta aşa ceva. Adică ceva la fel de greu de definit. Dar, ca să nu credeţi că-s „hăpt aşe” bolundă să-mi fac antireclamă, trebuie musai să vă spun cât de bine arată înrămat. Arată chiar vesel, mai ales pentru cei care aşteaptă pasărea Phoenix. Pentru că, nu-i aşa, fiecare cenuşă, cu pasărea ei. Am fost azi la Muzeul de Artă din oraşul nostru. I-au adus – spre vizionare, fireşte – pe Theodor Pallady, Nicolae Toniţa, Sandor Ziffer şi încă mulţi alţii. Superb şi absolut demoralizant. După ce ai văzut aşa ceva, e greu să mai pui mâna pe pensulă. Dar, ce plăcut e să visezi, nu-i aşa? Că de ce să nu sper că, într-o bună zi, cineva să spună, la fel ca mine, azi: „Am fost la muzeu şi-am văzut o lucrare de Măndicescu…” Pentru asta, oare, va trebui întâi să mor? Că dacă da, atunci mai bine mă fac eu, aici, că pictez şi voi vă faceţi, tot aici, că vă place : )

Vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi!