Doamne, ce fericită aş fi cu o căsuţă de-asta, neaoş ţărănească. Cu pridvor, cu flori la ferestre. Fără termopane, fără lavabile, fără… Doar cu spoială – cât se poate de ţipătoare – şi obloane cu inimioare la ferestre. Dorinţa mea cea mai arzătoare, este să am, într-o bună zi, o căsuţă, undeva la ţară, într-un loc uitat de lume. Ştiu ce spuneţi acum: că aşa-i când îmbătrâneşti. Dar nu. Iaca, nu de-aia îmi doresc eu o căsuţă la ţară. Mi-am dorit asta de când mă ştiu. De când mergeam la bunica şi stăteam pe prispa casei, unde mirosea a mere, a gutui, a struguri. Şi cât eram de fericită…
Cu nădejdea că anul acesta a fost dat pentru a ni se îndeplini dorinţele, vă îmbrăţişez, cu drag!
(pictura în ulei pe carton maruflat cu pânză, 35x50 cm, foto Ghiţă Porumb)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu