Eliberarea sinelui

      

    Încerc, aproape zilnic, să găsesc o „găselniţă”, ceva ce nu s-a mai văzut, pentru că nu s-a mai făcut. Şi când să zic „hop”, găsesc o lucrătură similară pe internet. Înaintaşii noştri aveau, cu siguranţă, infinit mai multă încredere în talentul lor, pentru că se simţeau unici pe uliţa lor. Dacă Georges Seurat ar fi pictat astăzi, şi s-ar fi uitat pe Google, ar fi plâns amar peste punctele lui în amestec optic. Dacă Picasso ar fi fost coleg de facultate cu mine, ar fi plecat bombănind, văzând cum ideile lui sunt prezente pe pânzele multor colegi de-ai mei. S-ar fi făcut… gigolo. Şi lista poate continua până învăţăm împreună istoria artelor.

          No, ce vreau eu să spun, până la urmă, este că am executat această lucrare doar din pânză grunduită. Am modelat-o, am uscat-o cu foenul, m-am rugat de gură să stea în poziţie de gură, de mâini, în poziţie de mâini. Apoi, pentru că-i pânză, am pictat-o. Ce a ieşit, vedeţi şi voi. Am căutat, după ce am terminat lucrarea, pe internet, să găsesc ceva similar. N-am găsit. Nici n-am insistat. Că aveam nevoie, şi eu, ca omu’, de puţină încredere de sine.

          Sper să-mi spuneţi efectul ce-l produce asupra ochiului şi a… sănătăţii voastre psihice :D

          Cu mult drag, până data viitoare!

Pictură în ulei, pe pânză modelată, pe şasiu lemn, 30x40 cm.