Cu mine nu se joacă nimeni?

Când Biroul Federaţiei şi-a dat ok-ul pentru un turneu de scrabble jucat în Baia Mare, am fost fericită. Am vrut să fiu, la rândul meu, o gazdă bună, să vă arăt că şi în Maramureş se vorbeşte tot limba română. Din păcate, răspunsul multor jucători este acelaşi: e prea departe. Da, dragii mei colegi, aveţi dreptate. Întotdeauna Baia Mare a fost mai aproape de Eforie, Bucureşti, Olteniţa, Drobeta etc, decât invers. Avantajul nostru, al celor care locuiesc în nord. Aici aş râde, dar n-ar fi tocmai râsul meu. Bun, am spus tot ce aveam pe sufleţel. Fireşte, fiecare dintre voi aveţi motive serioase şi promit să nu mă supăr dacă nu veniţi. Tot gândindu-mă la cum să fac să vă conving să veniţi, am mai pictat ceva, tot în regim de urgenţă. O bisericuţă de lemn veche, frumoasă şi, normal, din zona Maramureşului. No, vedeţi, dară, ce pierdeţi? He he, încerc şi eu, da?

Lansez şi aici invitaţia: 9-10 iulie, turneul de scrabble din Baia Mare, Hotel „Mara” (Bd. Unirii). Confirmare la adresa de e-mail mihaela4u2@yahoo.com sau la tel. 0742-058813.

Vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi.

Vă invit, cu drag, la lansare de carte

Dacă sunt fericită că îmi voi vedea cartea tipărită? Sincer? Da sincer-sincer? Nici nu ştiu ce-i de capul meu. Adică nu în sensul că n-ar fi ceva de capul meu – asta o spun alţii -, ci în sensul că-s vai de steaua mea. M-a luat îngerul meu de-o aripă (da, au început să-mi crească şi mie) şi m-a dus pe sus. Mai exact, prin metoda împingerii. Sau a tragerii prin târâre. La metoda împins din spate, n-am arătat prea elegant. I-am spus: „Mai bine aplic metoda mersului pe burtă”. A zis că nu ţine. Că l-am mai fraierit de câteva ori, şi că mă cunoaşte. Prea bine. Am lăsat după el (măcar aşa să fac dovada deşteptăciunii mele, dovedind că ştiu să cedez) şi, musai, da musai-musai, tre’ să veniţi sâmbătă, 9 iulie, 2011, ora 20.00, în holul Hotelului „Mara” din Baia Mare, să vedeţi ce-a ieşit. Dacă nu mă vedeţi din prima (Sunt o persoană care sare în ochi, sau ca sarea în ochi. No, pe-aici pe undeva), nu insistaţi. Înseamnă că mă loveşte aşa, o teamă – în amestec juma’-juma’ cu jena -, încât am să merg la o bere şi vă priveşte ce faceţi cu cartea mea. Mă las pe mâna voastră, fie ce-o fi.


Pentru cei ce n-au mai fost în Baia Mare, am pictat, în regim de urgenţă, o panoramă a Centrului Vechi al oraşului. Poate, măcar aşa, veţi trece şi pe la lansarea cărţii mele.

Vă aştept, pe toţi, cu mult drag.

Fata moşului şi fata babei

Începem cu fata babei – că fata moşului e de departe mai fiţoasă ţi mai bine îmbrăcată. Cum îl cheamă pe moş? Da’ mai contează? Irinel, Abramburel… bani să aibă. Fata babei, cum vă spuneam, e cuminte şi modestă. Asta până la măritiş. Că, după aia, o loveşte o curiozitate bolnavă, de care nu scapă până nu rupe portiţa cu Ghiţă. Este vorba de portiţa neaoşă, din lemn. Nu se face referire aici despre fata babei din Certeze – acolo porţile-s din metal placat cu marmură, sau marmură metalizată sau, orice l-ar face pe nenea Mincu să se întoarcă pe cealaltă parte, acolo unde odihneşte. În speranţa că fata babei v-a lăsat o impresie agreabilă, vă pup (bărbaţii însuraţi să nu stea la rând).

Sesiune!!!

Pentru că sunt în sesiune, e limpede că am muuuult timp la dispoziţie şi voi încerca să postez mai des. Dacă mai ţinea, fie şi o singură zi, şcoala, ajungeam într-o dungă şi cu capul, nu doar cu fizicul. Dacă şi fabricile ar face biscuiţi aşa subţirei ca mine… Azi voi posta un abstract mititel. Nu de alta, dar să vedeţi cât sunt de „multipensulară”. Nici nu ştiu ce au unii de tot insistă să afle ce stil am eu. Apoi stil ne trebuie nouă, sau pită pe masă? Aici râd (sau nu?). În altă ordine de idei, amatorii de scrabble să nu uite că avem pe 9-10 iulie campionatul de scrabble în Baia Mare (nu scriu la Baia Mare că rebusiştii s-ar putea să profite). M-am străduit să găsesc ceva şi ieftin şi drăguţ, că poate veniţi cu toţii, deşi e la capătul lumii. Măcar aşa, de dragul meu ca organizator. Că ce-o să iasă, vom vedeam.
Vă pup (fetele să nu mai stea la rând). He-he!

Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie

Întâmplător, domnişoara aici de faţă se numeşte Mariana – variantă de asfalt a Măriei noastre. Aşa că, titlul postării are noimă 100%. Promit că-i ultima dată când mă mai plâng de calitatea pozelor şi voi ruga pe cineva (priceput) să mă ajute în sensul acesta. Modelul meu avea, iniţial, un tricou şi o fustă de in topit. Adică, aşa cum îi şede bine unei domnişoare, vara. Mâna dreaptă nu s-a lăsat deloc modelată din penel (penel mânuit de mine), drept pentru care, i-am făcut mănuşi peste cot, din satin mov. Acum, nu puteam s-o las cu mănuşi şi fără nimic pe cap (că în cap are ea destule). I-am pus pe cap o pălărie, în ton cu mănuşile şi, una peste alta, a ieşit fata noastră ca o domnişoară la bal. Sper să aprecieze extra-munca mea de a o face „boboc” şi, cine ştie, se va ataşa de ideea de a purta pălărie. Că rău nu i-ar sta. Deloc. Acum, dragii mei, mai am o singură nedumerire. Mâna dreaptă cere ceva şi nu ştiu ce. O floare, o batistă…
Până mă hotărăsc, v-o postez spre vizionare aşa cum e, adică cu mâna goală : )
Vă pup pe toţi (fie, să stea şi fetele la rând).