Galeria jucătorilor de scrabble – Vasile Mihalache (vica)

Mai trebuie oare să fac prezentările? Dl. Mihalache este într-o permanentă mişcare. Atât de permanentă, încât, chiar şi când stă jos, senzaţia de mişcare continuă. În afară de faptul că este unul din greii jocului de scrabble, am mai observat ceva la dumnealui. Bărbaţii nu prea plâng, nu-i aşa? Că de… nu dă bine. Nu, n-a plâns dl. Mihalache! Bărbaţii, în general, nici nu prea fac gesturi care să te facă să plângi. Adică, nu prea le au ei, prin definiţie, cu fineţurile de comportament sau de limbaj. Bărbaţii, în general, sunt bărbaţi (de parcă noi, femeile, n-am şti asta şi trebuie s-o dovedească). Aşa simt ei. Aţi observat, cred, c-am folosit de fiecare dată „în general” şi „de regulă”. Asta pentru că, firesc, sunt şi excepţii. La turneul de dinainte de penultimul – aici v-am pierdut, aşa-i? -, dl. Mihalache era responsabil cu premierile. Adică: mai dădea două cupe, îşi mai lua şi el una; mai dădea trei diplome, îşi mai trăgea şi el una. După ce s-a terminat festivitatea de premiere a seniorilor, au urmat juniorii. Ce credeţi voi c-a făcut dl. Mihalache? I-a oferit, cupa câştigată de el, fetiţei lui, jucătoare de scrabble şi ea, cadou de zi de naştere a micuţei. Şi da, am simţit aşa, un fel de mişcare pe verticală a părului de pe mâini, un fel de ceva ce nu vroia să alunece pe gât în jos (aşa păţesc eu când vreau să mă dau puternică şi nu vreau să mă vadă careva plângând). Şi da, am simţit şi un soi de invidie. Dar de ce mă mir, că nici la Loto n-am câştigat niciodată.


Jos pălăria, domnule Mihalache.

Respecte!