Cum vă spuneam, am fost pe litoral, la turneul de scrabble. Deşi septembrie, vremea a fost superbă. După încheierea concursului, am mai rămas trei zile. Vremea, în continuare, minunată. Doar că, după ce au plecat ceilalţi concurenţi, s-a lăsat, peste toate, liniştea. O linişte ce creştea cu fiecare oră. Nu-i nimic, mi-am zis eu, măcar voi citi. Rândurile îmi treceau prin faţa ochilor precum stâlpii de telegraf văzuţi dintr-un tren rapid. Nu-i nimic, mi-am zis iarăşi, voi merge la plajă. Cât şi când vreau eu. Apa rece. Lumea, străină. Fiecare era cu cineva. Doar eu, singură. Nu-i nimic, voi merge prin magazine, mi-am spus în gând. Magazinele, însă, goale. Din câteva se mai încărca marfa nevândută. Feţe obosite. Iz de mâncare unsă la singurul împinge-tava rămas deschis. M-am întors la hotel. Din nou, linişte. Ştiam că nu voi putea adormi repede, aşa că am înotat în piscină până mi s-a încreţit pielea pe buricele degetelor. M-am dus să mănânc de cină. Terasa pustie. La televizor, ştiri. Un bătrân stătea singur la o masă, cu o halbă de bere în faţă. Am ciugulit ceva, după care m-am dus la culcare, visând că sunt acasă. Doamne, ce cuvânt frumos. Acasă. Cu siguranţă, au fost cele mai triste zile, din câte îmi amintesc eu. N-am putut picta decât acest, să-i zicem, Recviem. Aşa mi-a venit mie să-i spun pânzei pe care o postez acum. De fapt, până astăzi, n-am putut picta nimic. Probabil, am adus cu mine starea de tristeţe, de la mare. Cam atât am avut a vă spune. Şi nu, nu fiţi trişti, că la mine starea asta nu durează mult. Maxim 2-3 ani. Hehe. Glumesc.În speranţa că vă bucură revederea,
Respecte!
Ce fel de sevă trage rădăcina?
RăspundețiȘtergereCum se aplică, oare, legea firii
Şi cum filtrează frunzele lumina,
De ne oferă nouă trandafirii?
Prin ce miracol, oare, se iveşte
Împărăteasca, delicata floare
Care, discret, parfumu-şi dăruieşte
Egal, zâmbind sfios, la fiecare?
[...]
Dar, oare, mai contează pe ce cale
Până la noi ajuns-au trandafirii
Ce îşi aduc prinosul de petale,
Înmiresmând altarul fericirii?
În florile alese, parfumate,
Iubirea îşi depune elixirul,
Dar cel mai elegant parcă din toate
Şi mai romantic este trandafirul.
Misha , draga mea, de ce nu privesti tu partea plina a paharului? De exemplu, cand ai mers pe plaja si nu ti-a zis nimeni " Hai odata, ca uite ce frig e!" si ai stat atat cat ai vrut, sau nu a marait nimeni ca nu mai e nici o crasma mai ca lumea deschisa:D ....Asa ca hai sa vedem avantajele singuratatii :)
RăspundețiȘtergereCum as putea spune decat draga :)
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru poezie. Mult!
Draga pic, este si asta un mod de-a privi problema. Doar ca, uneori, si numai sa ai cu cine te certa, si e ceva:)) Singuratatea e buna, cand o doresti. Te pup!
RăspundețiȘtergereVal de mare/
RăspundețiȘtergereRacoarea serii/
Vapoare.
Scuturand petale/
Toamna/
Si ploile.
Arigato gozaimashita!!
Frumos, Meikyo. Multumesc!
RăspundețiȘtergereculorile astea pastel sunt placute ochiului.Imi place,e bine lucrat,diferit de celelalte tablouri cu flori,pare romantic, asa.
RăspundețiȘtergerel-am privit mult,si marit, are ceva suav in el.ai pus suflet in el,se vede.Daca ma uit mai bine,incepe sa rasara soarele pe strada ta:)!
E foarte frumos, imi place cromatica muult, blurrul e binevenit pe planul secund pentru ca scoate mai mult in evidenta subiectul(tehnica fotografica f raspandita dealtfel) iar rozele ...cine nu iubeste rozele... sunt redate cu multa acuratete si realism, intr-un cuvant - adorabil. Singurul cusur e titlul care-mi pare potrivit eseului dar neadecvat tabloului, singurul punct de legatura in mintea mea ar fi doar genul in care se incadreaza tabloul - still life (natura moarta) altminteri rozele mi se par cat se poate de vii.
RăspundețiȘtergereMult mult succes cu expozitia.
Cu simpatie,
eliotys
Holla, Mishulainăn! Mi se pare cel mai bun tablou al tău dar va trebui să suporţi consecinţele: 1. Modifică titlul, din "Nimic nu-i mai trist ca singurătatea" în "Nimic nu-i mai trist decât singurătatea", apoi şterge şi postarea mea :)) 2. Daca aş fi fost eu artistul (nici o şansă), aş mai scoate din curcubeul din fond: ori l-aş pastela bine ori aş folosi un singur degradé; 3. Se pare că în curând peretele îţi va asimila vasul cu flori - mie aşa mi se pare, că îl trage înauntru - ce ne facem fără lucrarea ta? :) ...că în rest e superbă.
RăspundețiȘtergerein primul rand "mishulainan" mi se pare... cum sa spun sa nu jignesc .. in nici un caz, potrivit pt o doamna oricat de apropiat te simti de ea! oki zamolxis? :) si in .. ultimul rand hai sa o lasam sa spuna "nimic nu-i mai trist ca singuratatea " suna corect si asa:) crede-ma pe cuvant !
RăspundețiȘtergere.d-na mea:) respectele mele ,imi linistesti sufletul de fiecare data cand pictezi :)
Criticdegang:) Nu stiu cum pictez eu, dar e sigur ca tu le stii intoarce din condei... ca ma critici fara sa ma supar:)) Deci, daca am inteles eu bine, sunt pe drumul cel bun?:) Sa speram ca eu voi picta din ce in ce mai bine, iar tu (voi) vei (veti) fi alaturi de mine. O scoatem noi la lumina, asta-i sigur:) Sanatate!
RăspundețiȘtergereEliotys:) Da, ai dreptate, pare sa nu aiba legatura textul cu panza. Dar, ca stare sufleteasca, mi s-a parut o asociere potrivita. Pana la urma, important este ca ti-a placut ce-m pictat, si asta conteaza:)
RăspundețiȘtergereCu aceeasi simpatie, Misha!
Zamolxis, dupa ce citesc toate comentariile, ajung la concluzia ca suna cam asa: e minunat tabloul, sa se modifice, insa, pe ici pe colo, dar sa nu se schimbe nimic:)) Mi-au venit ecouri cum ca ai fi oarecum rautacios cu mine. Eu le spun ca, numai cine se place, se tachineaza:) Atata doar, ca m-ai tras de urechi in public, iar eu continui sa cred ca-i la fel de corect si cum am scris eu. Cu aceeasi simpatie, Misha.
RăspundețiȘtergereanonim2, doamne, ce greu e sa vorbesti cu anonimi:) Iti multumesc pentru comentariu. Asta este si intentia mea, sa bucur privirea. Sper ca, in oarecare masura, mi-a reusit. Daca, macar unei singure persoane ii place ce fac eu, deja este peste asteptarile mele si sunt fericita. L-ai apostrofat pe zamolxis pentru acel "misulainan":) Eu consider ca-i un vizitator al blogului mei, constant si cu temele facute. Care va sa zica, a vazut si panza cu "lupulainan":)) Cu prietenie si, inca o data, multumesc!
RăspundețiȘtergereMa intrebam de ce se intampla sa se "impunga" lumea pe blogul tau?:)Si uite ca am ajuns la o concluzie :) Esti foarte indragita Misha! :) Asta trebuie decat sa te bucure. :) Superbe picturi,placute comentarile la ele, am putea incerca sa facem un chat aici, ar fi sigur mai bine frecventat ca isc-ul :)Eu unul mi-as dori sa ne dai cate o "tema de casa" cum ar fi un rebus:)aici.. sau de ce nu sa iti mai faci un blog pentru rebusisti:) ai avut revista da te rebus daca nu ma insel,nu?:) Sanatate maxima! Pot sa te pup fara sa sara nimeni la mine?:)
RăspundețiȘtergereAdmirator1, am intarziat cu raspunsul sa vad daca mai am pe cine pupa. Daca inca n-a sarit nimeni la gatul tau, putin probabil s-o faca de acum inainte. Te mai astept!
RăspundețiȘtergere