Reflecţia reflexiei

    

     Da, cu siguranţă, acesta ar putea fi un bun subiect asupra căruia să reflectăm. Am putea face chiar ceva filozofie – aşa, de-o cafeluţă – începând de la gândul, firesc de altfel, care ar suna cam aşa: „Să reflectăm la cum se reflectă persoana noastră în ochii celorlalţi”. Am încercat să probez asta, privindu-mă în oglindă. Dar, după cum bine ştiţi, reflexia propriei persoane reflectată în oglindă este întotdeauna mai frumoasă decât originalu’ şi, categoric, de multe ori mai frumoasă decât imaginea reflexiei noastre în ochii oricărui privitor (aici îl excludem pe privitorul care iubeşte subiectul reflectat).
     Lucrarea postată astăzi se vrea a fi un grup de oale şi… ulcele, reflectate în sticlă. Şi pentru că măiestria mea în ale reflexiilor nu este punctul meu forte, m-am gândit să scriu ceva pe un recipient, ceva care să inducă ideea de oglindire. Mi-a venit în minte „Coco Chanel”, pe care, din lene, l-am redus la „Coco”. Abia după ce l-am pictat, mi-am dat seama că, şi oglindit, este exact la fel. Care va să zică, am ratat şi şansa asta de a crea ideea de reflexie. Voi reflecta mai adânc data viitoare : )
Cu drag!