Aici, dragii mei, e foarte simplu. Doctoru’ este ardelean de-al meu. Calm, cu vorba moale şi o privire atât de caldă, de zici că-i special făcută pentru meseria lui. Nu, nu vă lăsaţi păcăliţi de poza asta. Nu are ochi verzi, ci foarte albaştri. Un albastru cuminte tare. E drept că, de când s-a însurat, au devenit şi mai cuminţi. Mai albaştri, nu : ). Ce ziceam? Că-i molcom şi cuminte?? Pfui, am uitat complet de şoferul Czaher. Este cam ca Jekyll & Hyde. Se petrece o transformare cu doctoru’, de zici că-i altul. Îşi înfige talpa în acceleraţie cu o sete nebună şi toţi ceilalţi din trafic au o strângere puternică de stomac (să nu spun de b..ci) când intră el în depăşiri. Altfel, băiat cu ochi albaştri. Cuminte. Şi drag nouă, tuturor.Respecte!
Splendid! Si foarte autentic.
RăspundețiȘtergereDa' n-ai mai avut pixel albastru, sau ce?
Multzam fain, anonim! Nu, mi s-a terminat albastrul. Maine, promit sa incarc Fotoshopul:)
RăspundețiȘtergereFoarte natural!Bravo!
RăspundețiȘtergereVom vedea noi oare un autoportret?
Multumesc, Error! Inca un autoportret? Va spune lumea ca sufar de cultul personalitatii... dar, ok, fie, mai face fata unu :) Cat de curand!
RăspundețiȘtergereCe om frumos!
RăspundețiȘtergereAsta mi-a venit in minte prima oara cand am privit portretul!Da,i se vede sufletul bland in ochi,chiar daca nu vedem bine culoarea.
Privirea este mai importanta decat culoarea ei:) Multzam pentru aprecieri!
RăspundețiȘtergere