Africaans woman

În timp ce lucram la tabloul ăsta, îngerul meu parcă nu-şi găsea locul. Venea în spatele meu, stătea câteva minute cu capul plecat într-o parte şi zicea ceva de genul „hmm”. Pleca, pentru a reveni iar şi iar. Îl întreb ce bai are. Zice: măi, mă gândeam că poate ai o problemă, să nu spun obsesie, cu nudurile astea. Mă uit mirată spre el şi-i spun zâmbind: când am pictat flori şi iarăşi flori, aia nu era obsesie? Zâmbeşte şi el. Îl rog să stea ca tipa din tablou. Asta, după ce-i recomand să-şi dea jos hanoracul (da, îngerul meu e un pudic, se îmbracă). Se aşeză cuminte în vârful patului, încercând să imite poziţia. E drept că-i puţin cam durduliu îngerul meu, dar şi de era mai suplu, tot n-ar fi reuşit. Zice, uşor încurcat: oare cine poate sta aşa?! Vă spun eu: negresele, ca de aia sunt… bune. Ştiţi care va fi reacţia femeilor la vederea picturii şi după citirea textului. Vor încerca, toate, fără excepţie, să vadă daca ele pot sta aşa. Dacă eu am încercat? O, da, şi nu doar o dată. Dacă am reuşit? Nu mă întrebaţi, pentru că şi eu voi fi discretă şi n-am să vă întreb.