Tare vă rog să nu mă întrebaţi unde-i peisajul. Pe cuvânt de onoare că eu asta am vrut să iasă. Am început cu iarba, am continuat cu o căpiţă de fân şi nişte copaci de-o parte şi de alta şi, firesc, două dealuri. Că ce peisaj ar fi acela de n-ar avea dealuri. Şi nu mi-a plăcut. Era prea… normal. Şi-am făcut căpiţa, pară, copacii, struguri, dealurile, dovleci şi, de aici, n-a mai fost decât un pas până la ce vedeţi voi aici. Nu mai pot să spun decât: Să vă dea Dumnezeu… din belşug.
Respecte!
Stropi de tina/
RăspundețiȘtergereIn clar/
Cerul.
Asteptand fiertul/
In aburi/
Mustul si toamna.
Arigato gozaimashita!!
Superb, ca de obicei, Mishule.
Super, Meikyo. Multumesc!!
RăspundețiȘtergereThey look so real I could eat them. It gives the feeling of overwhelming well-being. Like most of your works, extraordinary. Thank you Mandy.
RăspundețiȘtergereI will try to do this better. Thank you for your kind words. You're welcome to come back.
RăspundețiȘtergere