Unii i-ar spune naivitate. Doamne, nici nu ştiţi cât iubesc copiii şi florile. Chiar şi pe cele pictate de mine (sic). Dar, aşa cum iubesc copiii murdari şi cu muci la nas, aşa iubesc şi florile de câmp. Flori care trăiesc frumos doar acolo, în mediul lor. Asta o fi o dovadă clară că firescul şi bunul gust sunt adevărate doar daca vin de la natură. Asta nu se învaţă. Este dată, de undeva, fiecăruia. Dacă este dată! Dacă nu, se vede şi se simte că este, dar lipseşte cu desăvârşire.
Oameni buni, cred că, totuşi, îmi voi ruga neuronii să se întoarcă. Le promit o mărire, ceva, le dau şi bonuri. Îi las să vină la muncă doar când simt ei că pot produce ceva. Nu le mai impun norme. Îi las să zburde liberi. Că loc este….
Azi am avut o decădere nervoasă. A fost poştaşul cu pensia. A trecut prin atelierul meu. A trecut şi atât. Nici o reacţie. Nici măcar nu s-a ferit să nu nu-şi murdărească hainele de vopsele. Doar mi-a spus că şi-a cumpărat maşină. Nouă. Dacie. Probabil fericirea i-a întunecat vederea. Drept pentru care, am hotărât: rămân la admiratorii mei de pe uliţă!
Ştiu că-s bătrâni, dar, dacă vă spun că jumătate-s evrei, veţi înţelege de ce nu aruncă cu banu’. Nici nu ştiu de ce-ar face-o. De câte ori vor să le vadă, să-şi clătească ochii, vin la mine în vizită. Le dau şi cafea. Acum m-am prins. Ei vin sa bea cafea moca, nicidecum să-mi vadă picturile. Prea mult pentru mine, două decepţii într-o zi.
Hopa! Uite că, totuşi, după ploaie – că mamă ce ropotă a tras – a ieşit şi soarele. Credeam că n-o să mă bucur astăzi. Am o ofertă pentru tabloul postat ieri, Autoportret. Nu vreau să-l vând. Şi totuşi, la cât a început licitaţia iniţiată de – normal, îngerul meu – mai că l-aş da. Şi uite aşa, din glumă-n glumă, mă fac prietenii să mă simt bine. Bine zic? Fericită!
Fericire care v-o doresc şi vouă.
Respecte!
Pe mâine.
Buna Misha draga!Am intrat acum s aiti sppun de tabloul asta,pentru ca zilele trecute doar l-am vizionat,nu ama avut timp nici sa mor,am avut musafiri de vineri pana duminica seara;si cand am ramas si eu singura in sfarsit,sa pot sa imi fac de cap pe aici,a venit furtuna,si mi-a luat curentul..:( si pentru ca traim in romania,a venit de abia a doua zi...cred ca fugise si el departe,satul de atata "bine",i-a trebuit mult sa revina:)))..cand pictezi furtuna?Cred ca ai face sa arate si ea fericita,la cata fericire emani si transmiti tu...incerci?
RăspundețiȘtergereCna e furtuna, ma bat pe locul de sub pat cu Bubush, catelul meu. Deci, cum sa pictez o furtuna, daca n-o privesc?:) Multumesc mult pentru randurile tale, Nicol!
RăspundețiȘtergere